Adevărul despre labradori

23 de chestii faine despre Labradori

V-am tot povestit despre Nazira, labradoriţa noastră cea isteaţă dar super năzdrăvană. Ei bine, a venit momentul să trec în revistă tot ce am învăţat despre această rasă.

Informaţii en gros despre această rasă am citit şi eu pe net înainte să o aduc pe şmechera asta acasă, anul trecut prin Ianuarie. Desigur, toate erau numai de bine şi peste tot vedeam numai poze cu pui mici şi pufoşi, exact ce-ţi trebuie ca să vrei un labrador!

IMG_1738

Sincer, de-aş fi ştiut cât de nazdrăvan poate fi un Labrador, cred că aş fi spus pas multăăăă vremeee! Însă fiind căţeluşa băieţelului meu, cam se aseamănă amândoi când e vorba de făcut prostioare.

Revenind la ale noastre, recunosc cu mâna pe inimă că o iubesc de mama focului pe năroada de Nazira, cu toate că de multe ori îmi vine să zic gata.

Hai să vedem concret ce-i cu rasa Labrador:

  • Când sunt mici, sunt adorabili cu labele lor groase şi privirea de mutulică.
  • Le place mereu să roadă chestii, de la jucării la papuci (aici e grav) şi chiar la mobilă. Eu am aruncat la gunoi N perechi de papuci de casă şi papuci noi de afară… de fiecare dată am fost înlăcrimată. Papucii sus, asta-i regula de aur! Şi fără covoare sau mâncare pe masă!
  • Unghiile dacă sunt tăiate scurt şi la interval regulat, se menţin sănătoase şi arată frumos. Eu fac asta cam o dată pe sezon, pentru că domnişoara face regulat mişcare. Mi-am cumpărat o ghilotină şi după baie, îi tai unghiile… cu puţin circ, că nu vrea să stea.
  • Blana. Este dublă, rezistentă la apă şi necesită periere regulată (măcar la un 2 zile). Prima năpârlire în cazul domnişoarei a fost chiar imediat după ce am adus-o acasă (6 luni). În cazul de faţă, cam 2 năpârliri masive pe an, de genul 3 făraşe de păr pe zi. Prima dată mătur şi pe urmă aspir.
  • Sistemul lor digestiv merge strună, pentru că au energie cu carul… aşa că aşteaptă-te la vizite dese la toaleta de-afară. Când sunt mici au nevoie de plimbări dese, la 3-4 ore aş zice. Acum, ieşim de 3 ori pe zi afară. Dimineaţă, prânz şi seară.
  • Dinţii sunt puternici şi au nevoie de o îngrijire adecvată. Pentru o igienă orală eficientă, i-am dat domnişoarei de când era mică măr, morcov şi câte-un os crud (oase mari de porc, vită şi miel). Cu astea ţii tartrul şi respiraţia urât mirositoare la distanţă, plus că în acest fel menţii şi gingiile sănătoase.
  • Coada… ei bine, asta nu se opreşte niciodată. Coada asta de labrador e veselă non-stop!
  • Urechile. Ar fi foarte bine să-i cureţi urechile regulat şi să fii atent la secreţii şi miros. Labradorii iubesc apa, aşa că se vor tăvăli oriunde vor găsi un ochi de apă, fie el şi-o baltă de la colţul străzii.
  • Nasul. Foarte, foarte, foarte fin. Nazira adulmecă în zig-zag afară şi fără nicio îndoială, ar fi un câine excelent de vânătoare sau de poliţie. Spun sincer, rămâi uimit de fineţea simţului olfactiv pe care o are un labrador.
  • Nivelul de energie. Pffff… aş spune că nu se termină niciodată! Nu ştiu de unde are atât de multă energie un labrador! Sincer, recomand cu căldură traiul la curte sau lângă păduri, dealuri, parcuri.
  • Cam ce face un labrador. Labradorii efectiv adoră să alerge, să sape şi să exploreze, iar vis-a-vis de aceste concluzii traiul la apartament chiar şi în cele mai bune condiţii le limitează pofta de viaţă.
  • Temperament. Blânzi, aş spune chiar prea blânzi. Nazira dă din coadă la toată lumea şi aşteaptă să fie băgată în seama de oricine. Labradorii au o inimă uriaşă, plină cu iubire şi sunt prietenoşi din fire.
  • Protectori şi iubitori. Se comportă foarte bine alături de copii. Chiar dacă îi mai fură câte-o bucată de lego şi Matei o dojeneşte, totul e foarte ok. Îi plac pisicile (avem două), cu care se joacă şi se aleargă prin casă ori de câte ori se poate. Afară, s-ar juca cu toţi câinii.
  • Simţul proprietăţii şi siguranţa. De lătrat, latră destul de mult. Ba nu-i plac vecinii care trec pe lângă uşa noastră, ba latră la alţi câini pe-afară, ba vede pe geam pe nu ştiu cine. Tot aici aş încadra şi lătratul cu orele în absenţa noastră (este anxioasă, probabil şi din cauză că eu stau mai mult pe-acasă şi când lipsesc puţin latră, roade şi întoarce casa pe dos).
  • Dacă trebuie să spun ceva despre pază şi protecţie, aş zice că pentru un labrador este aproape irezistibilă tentaţia de a mânca o bucată de ceva, de la oricine. În privinţa asta, cred că pot fi păcăliţi relativ uşor. Dar, totuşi cred că un câine fie el şi labrador, are simţul proprietăţii şi va alerta întotdeauna stăpânul.
  • Perioada de călduri şi nebunii. Nu ştiu cum e la băieţi, dar la domnişoară primul estru a fost cu năbădai. Este greu de stăpânit (mi s-a strecurat pe lângă picioare când am deschis uşa de la intrare şi dusă a fost vreo jumate de oră), trage foarte tare în lesă mai ales la vederea altor câini şi călăreşte orice (inclusiv piciorul meu). Aşadar, am hotărât ca luna aceasta să o duc la sterilizat. Toaleta şi-o face singură, aşa că nu a fost nevoie de chiloţei speciali.
  • Loialitate. Daaa, labradorul este foarte devotat stăpânului său. Plimbările lungi, excursiile, drumeţiile şi jocurile pe care le joci cu el, nu fac decât să consolideze relaţia voastră de prietenie.
  • Joc. Labradorii iubesc să alerge dupa beţe şi după mingi (în special cele de tenis de câmp). Şi nu uita… s-ar juca într-una!
  • Apă. Aici e serioasă treaba! Fie că-i râu, lac, mare, baltă sau chiar noroaie groase, abia o să-ţi clinteşti labradorul de acolo! Aaa, şi să nu uităm de apa de la robinet! Nazira e călare pe chiuveta de la baie mai tot timpul iar când îi fac baie, se tăvăleşte efectiv în cadă şi ar bea şi apă cu şampon! Aşadar, labradorii sunt mari iubitori de apă!
  • Învăţare. Eeee, mai degrabă problema e de ascultare! Sunt foarte isteţi, îţi anticipează cu uşurinţă mişcările şi învaţă foarte repede. Dar sunt căpoşi şi neascultători, în special când e vorba să-i iei de la joacă sau din apă.
  • Hrană. Labradorii sunt foarte pofticioşi. Dacă îţi ţin de companie la masă, o să-ţi lase o baltă de bale pe jos. Trebuie să te opui tentaţiei de a-i hrăni cu resturi de la masă, o dată că nu-i sănătos şi încă o dată pentru că-i înveţi prost. Labradorii sunt lacomi. În privinţa asta le poţi porţiona mâncarea pentru a nu se simţi cu burta goală atunci când te văd mâncând şi de asemenea, astfel, le mai limitezi mâncatul pe nerăsuflate.
  • Probleme de sănătate. Cea mai mare problemă este displazia de şold. Cel mai indicat lucru atunci când achiziţionezi un labrador este să îl iei de la un crescător responsabil, care poate să-ţi dovedească că familia din care provine nu prezintă această afecţiune. De asemenea, controalele medicale efectuate regulat pot depista la timp orice nereguli.
  • Alte probleme. Eu m-am confruntat multe luni cu o chestie care m-a obosit cumplit. Deşi îşi făcea şi afară nevoile, Nazira îşi făcea nevoile şi în casă (mai exact în bucătarie, în special noaptea). A fost horror. Am rezolvat problema prin limitarea accesului noaptea (ţin uşa întredeschisă la dormitor, dar am un scăunel lipit de uşă) dar nu ştiu dacă am eliminat problema definitv. Cu rosul… încă mai roade. Aşa că încerc să-i dau ocupaţie tot timpul. Ar mai fi ceva de precizat… un labrador are nevoie continuă de educare şi training.

 

Cam astea ar fi cele mai mari şi mai importante trăsături ale rasei Labrador. :)

Cine vrea un Labrador, ar fi bine să se documenteze foarte bine înainte şi să ia decizia în urma celor citite şi nu după făţucile lor pufoase şi nevinovate din reviste. :)

 

https://www.instagram.com/gratziab/