Anestezia ursului brun (Ursus arctos) în condiţii de teren

Protocol de antestezie pentru ursul brun

Care este „problema” cu ursul brun?

Ursul brun este cel mai larg răspândit membru al familiei ursidelor, care cuprinde 8 specii. În prezent, teritoriul lor s-a micşorat considerabil – în primul rând datorită activităţilor umane.

Factorii periclitanţi

  1. Restrângerea habitatelor naturale, fragmentarea lor, răspândirea şi extinderea aşezărilor şi activităţilor umane, apariţia unor drumuri şi căi ferate noi, exploatările forestiere, agricultura intensivă, etc.
  2. Lipsa cunoştinţelor ştiinţificeprotecţia speciei ar trebui să se bazeze pe cunoştinţe ştiinţifice, care de cele mai multe ori sunt incomplete (sau lipsesc cu desăvârşire): raze de mişcare, locuri de iernare, zone de hrănire (de ex., concentrări de toamnă), raporturile de natalitate şi mortalitate, compoziţia hranei, viabilitatea genetică a diferitelor populaţii, impactul vânătorii şi a altor activităţi care sporesc mortalitatea, etc.
  3. Acceptarea socială scăzută a speciei (low social acceptance) – în primul rând datorită pagubelor produse în agricultură şi zoootehnie, respectiv atacurilor asupra oamenilor. De asemenea, lipsa informaţiilor şi a educaţiei îngreunează activităţile de protejare

De ce trebuie să protejăm urşii?

  1. Specie protejată, sunt locuri unde este periclitată sau chiar a dispărut (protejată prin convenţii internaţionale – Convenţia de la Berna, CITES, Directiva Habitate a UE, legi naţionale – Legea Vânătorii  de ex.)
  2. Specie umbrelă (umbrella species)protejarea habitatului ursului brun oferă o protecţie şi pentru alte specii, respectiv habitate
  3. Specie indicator – prezenţa unei populaţii sănătoase de urşi indică şi starea sănătoasă (naturală) a habitatului, respectiv reflectă schimbările intervenite în acesta

Scopul  anesteziei

Imobilizarea temporară în scopul cercetării:

  • Montarea zgărzilor cu GPS în vederea monitorizării
  • Colectare de probe biologice (ectoparaziţi, probe de sânge, probe pentru analize genetice etc.)

Imobilizare temporară pentru salvarea unor indivizi:

  • Eliberarea din capcanele braconierilor
  • Posibilitatea examinării sanitar-veterinare (prezenţa traumelor, stare de slăbire, examene de rutină în grădini zoologice etc.)

Imobilizare în scopul transportării acestora:

  • Pentru indivizi „problemă” (habituaţi cu omul) în vederea relocării (neapărat trebuie asociat cu condiţionare negativă- traumatizare controlată)
  • Repopularea unei teritorii („exportul” din Slovenia în Franţa)

Capturarea urşilor în natură

  1. Capturarea „liberă” (fără mijloace mecanice de imobilizare) – cu armă tranchilizantă, seringă dotată cu emiţător radio – localizarea animalului cu antenă direcţională Yagi sau cu ajutorul unui câine special dresat

Avantaje: se poate captura orice categorie, este selectivă, se evită stresul datorat prinderii cu capcană

Dezavantaje: animalul injectat poate să fugă, nu se poate urmări efectul anestezicului şi comportamentul animalului – poate duce la situaţii potenţial primejdioase atât pentru animal, cât şi pentru personal

  1. Laţ cu pedală, neletal, de tip Aldrich (footsnare)

Avantaje: se poate prinde orice animal, capcana este uşor de transportat şi montat

Dezavantaje: trebuiesc controlate foarte frecvent (maxim 2-2 ore), este stresant pentru urs şi există posibilitatea rănirii acestuia (trauma falangelor, luxaţii, în situaţii extreme îşi muşcă membrul prins), este mai greu de observat siguranţa prinderii (au fost cazuri când s-a eliberat chiar în timpul când s-au aproiat oamenii).

    3. Capturare cu capcană neletală de tip cuşcă

Avantaje: condiţii controlate, probabil cel mai sigur pt. om (pt. urs?)

Dezavantaje: cuşca probabil selectează animalele (cei mai îndrăzneţi sunt mai predispuşi să intre – de ex. masculi subadulţi), dificil de transportat (600-700 kg, 1,5 m X 1,5 m X 3 m), situaţie stresantă pt. animal, în cazul setării necorespunzătoare risc însemnat de rănire al animalului (uşa de 80 kg cade peste animalul care încearcă să scape, sau pe un pui dacă capcana este activată de femelă)

Aspecte de considerat – atât în beneficiul oamenilor, cât şi al urşilor!

  • Permise oficiale (specie protejată): Ministerul Mediului (denumire actuală), Agenţia pt. Protecţia Mediului (APM), gestionarul fondului cinegetic, eventual administratorul ariei protejate, în cazul intravilanului autorităţile locale (eventual şi poliţia sau jandarmeria)
  • Compoziţia echipei de intervenţie: în mod ideal, specialist în cinegetică, cu experienţă (şi cu armă de foc!), medic veterinar cu experienţă, biolog de teren. Niciodată de unul singur!
  • Alegerea metodologiei şi echipamentului cel mai corespunzător situaţiei, locaţiei, etc. (de ex. armă tranchilizantă, „jabstick”, stb.)
  • Alegerea protocolului de anesteziere cel mai corespunzător situaţiei (de ex. greutatea animalului, durata dorită a anesteziei) şi locaţiei – respectiv monitorizarea continuă (de ex. durata anesteziei)

 

ucolaj

Vets4Wild pe teren

Anestezicele

  • Etorphine M99

Dozele uzuale: 0,8-1,5 mg / 100 kg corp

Anihilează reacţiile la stimulii externi, doarme cu ochi închişi. Efectul apare 3-4 minute la pui, 1-10 minute la subadulţi,  3-11 minute la adulţi.

Dacă această perioadă se prelungeşte (mai mult de 15 min.), trebuie abordat cu precauţie. În caz de reflex palpebral pozitiv, mai trebuie aşteptat sau se mai dă un top up.

Este foarte importantă monitorizarea respiraţiei – este puternic depresiv (până la 2 resp / minut), supradozat produce exitus. Trezirea durează cca. 5-5,5 ore.

Antidotul este Diprenorphine, în raport de 2 / 1 calculat faţă de doza de etorphine (2 mg Diprenorphine / 1 mg Etorphine). Se mai poate folosi şi Naloxona,în doza de 25 mg / 0,5 mg Etorphine .

După administrarea antidotului, trezirea este rapidă– în general 5,5 minute. Foarte rar se întâmplă ca trezirea să fie numai trecătoare- animalul se deplasează, dar se mai culcă pentru o perioadă mai scurtă.

Precauţie: niciodată singur. Este un anestezic foarte periculos pentru om (Naloxon) .

 

  • Carfentanil (per os) 

Se foloseşte la urşi ţinuţi în captivitate. Absorbţia fiind prin mucoasa bucală, se recomandă să fie administrat foarte lent, cu siropuri sau miere.

Este suficient pentru intervenţii minore- tratamente, prelevări de probe biologice sau să fie indiferent faţă de folosirea armei tranchilizante.

Dozele: 7-8 μg / kg iarna (indiferent dacă a hibernat sau nu) télen , 12-13 μg / kg vara.

Avantaje:

– fără stres şi stare de excitaţie

– se evită trauma fizică ce poate să apară în urma folosirii armei tranchilizante, respectiv administrarea în locuri necorespunzătoare a anestezicului (hipertermia, stresul agitaţia apărută post împuşcare este evitată, fapt benefic asupra efectului anestezicului).

– se poate obişnui animalul cu câteva zile înainte cu vehiculantul anestezicului (sirop, miere)

Dezavantaje:

– dacă înghite repede, nu se resoarbe toată cantitatea, se sedează superficial sau deloc

– are efect scurt (8-40 minute)

Efecte secundare:

– hipoventilaţie şi acidoză + oxigen

– bradicardia (20-40 / minut) + atropină (în 5-10 minute se stabilizează la 60-90)

– poate apare voma în timpul trezirii

Este la fel de periculos pentru om, ca şi M99.

 

  • Carfentanil (injectabil)

Mai mult s-a folosit la urs polar, în doza de 3-5 mg.

În 2-12 minute îşi face efectul. Dacă poate să se ridice pe picioare, se dă doza similară cu prima. Dacă se culcă dar reacţionează la stimulii externi, se calculează 2 / 3 din doza iniţială.

Antidot: Naloxon 100 mg / 1 mg Carfentanil (se poate împărţi în 60 mg iv.-20-20 mg i.m.şi s.c)

Avantaje:

– efect rapid

– fără stare de hiperexcitaţie

– este un miorelaxant excelent, nu urinează, fără hipersalivaţie şi fără convulsii

Dezavantaje:

– poate să pice cu botul în noroi sau zăpadă- pericol  de sufocare

– depresia respiraţiei

– periculos pentru om

 

u2colaj

Vets4Wild pe teren 

 

  • Medetomidină+ Ketamină

Doza uzuală: 20-150 μg / kg medetomidină şi 1-3 mg / kg ketamină

Avantaje:

– inducţie rapidă

– excelent miorelaxant

– reacţia la stimuli este minimă, nici măcar la plânsul puilor nu reacţionează femela

– trezirea uşoară şi rapidă, chiar şi fără antidot

– cantităţi de anestezic relativ mic

– Datorită dozei reduse de ketamină, nu apar convulsia şi rigiditatea musculară

– antidotul are efect rapid, spectaculos

Dezavantaje:

– în special la adulţi şi potenţial agresivi, trezirea poate fi fulminantă

– bradicardia, bradipnea

-dacă nu dispunem de produse cu concentraţii mai mari, cantitatea necesară este mai greu de administrat cu o injecţie

Cel mai mare avantaj este antidotul (Atipemazol): administrat i.v. poate să apară o stare de hiperexcitaţie, tradus prin agresivitate. Administrat jumătate i.v., jumătate i.m., în 10 minute se trezeşte, cu o o posibilă ataxie a trenului posterior în următoarele 5-10 minute.

 

  • Xylazină-Ketamină la pui sau la urşi de talie mică

De preferat în „coctail”, în raport de 1:2. În general doza de 2 mg Xylazină / 4-10 mg Ketamină  este suficientă, dar sunt date în literatură cu 6 mg Xylazină / 11 mg Ketamină.

În  5-8 minute îşi face efectul (caz extrem în 80), perioadă în care poate să vomite (ar fi importantă dieta). Nu-şi închide ochii şi apare o uşoară hipersalivaţie.

În timpul anesteziei: abordarea cu atenţie, mai ales la indivizi care necesită cantităţi mai mari sau care stau culcaţi de o perioadă mai lungă. În cazul anesteziei superficiale, poate să apară o trezire bruscă. Ochii trebuiesc protejaţi cu unguente, câteodată este recomandat atropinizarea, pentru evitarea hipersalivaţiei. Ca şi miorelaxant, se poate folosi Diazepamul.

Trebuie atent monitorizată temperatura corporală, peste 40 grade -ideal este readucerea la valori normale, prin clisme reci.

De obicei, trezirea este uşoară, în cca. 30-60 minute. Efectul Xyilazineise poate suspenda cu alpha2 antagonişti, Atipemazol de ex. (în raport de 5:1), respectiv cu Yohimbină.

Nu este recomandată neutralizarea foarte timpurie a Xylazinei ( nu mai repede de 30 de minute de la administrarea Ketaminei- se potenţează efectele secundare nedorite ale Ketaminei: convulsii, hipertermie, rigiditatea musculară).

 

  • Xylazin-Ketamin

Avantaje:

– siguranţa relativ bună –  mortalitate minimă

–  analgezie bună, trezirea relativ rapidă

– Xylazina se poate anihila, scade doza de Ketamină

– ieftină

Dezavantaje:

–  rar trezire bruscă

– cantităţile administrate sunt relativ mari

– hipertermia, respectiv bradipnea

 

  • Tiletamina-Zolazepam

Doza uzuală: 8 mg / kg (5-11 mg).

Inducţie foarte rapidă: în 3-5 minute se aşează, îşi linge botul, apare nistagmusul vertical, relaxarea capului, reflexul de retragere a limbii dispare în 20 de minute. Cu cât primeşte doză mai mare, cu atât scade inducţia (la 17-22 mg / kg în general în átlagban 1,5-2 minute).

Ochii rămân deschişi (trebuie protejaţi), reflexul cornean, palpebral, faringeal, laringeal se menţin pe perioada anesteziei. Miorelaxarea este excelentă şi suficientă pentru orice fel de intervenţie. Termoreglarea este foarte bună, chiar şi la -20 grade (foarte important).

Durata anesteziei: 85-160 minute, dacă mai primeşte 2-3 mg obţinem încă 45-60 minute de anestezie superficială.

Trezirea: plescăie, îşi mişcă degetele, ridică capul, urmăreşte cu ochii mişcările, reacţionează la zgomote şi ulterior se ridică.

 

  • Tiletamin-Zolazepam

Avantaje:

– un anestetic excelent, cu efecte secundare minime- în ceea ce priveşte afectiunile cardio-vasculare şi respiratorii

– efect rapid

– siguranţa dozajului: nici dacă se depăşeşte de 2-3 ori, nu necesită respiraţie artificială

– termoreglarea bună

-este un bun analgezic, poate insuficient pentru o extracţie dentară (pentru determinarea vârstei)

– trezire uşoară

Dezavantaje:

–  Zolazepamul are antidot  (Flumazenil),  Tiletamina în schimb, nu

– efectul analgezic ar putea să fie mai bun

– dacă mai necesită top up, trezirea se prelungeşte destul de mult

– uneori vomită, dar reflexul faringeal şi laringeal funcţionează

– la urşi cu greutate mare cantităţile pot fi mari, lucru ce poate influenţa precizia administrării şi trauma ţesuturilor

 

  • Tiletamina-zolazepam+medetomidină

Doza uzuală: 35 µg Medetomidină– 2-5 mg Zoletil / kg

O combinaţie foarte larg folosită. Trezirea are semne evidente (clipeşte, plescăie, îşi mişcă degetele). Dacă ridică capul, necesită top up- pe cât posibil, să nu folosim Zoletilul (se prelungeşte foarte mult trezirea).

Avantaje:

– asigură o anestezie suficient de profundă pentru orice intervenţie, cu inducţie foarte scurtă

-excelent miorelaxant şi nu este influenţat respiraţia, pulsul şi termoreglarea

– trezire uşoară

– risc minim al supradozării

– cantitatea administrată poate fi concentrată

Dezavantaj: se poate neutraliza numai parţial

 

Levente Borka-Vitalis, DVM Vets4Wild