Calul cu colică

de unde încep și unde termin? (I)

Conform definiției clasice, colica este pur și simplu o durere abdominală, cel mai frecvent de natură intestinală. Aceasta poate pune în încurcătură un medic lipsit de experiență și, uneori, chiar și pe cineva cu experiență bogată. 80% din colici sunt de natură idiopatică (fără cauze evidente), astfel că uneori medicul trebuie să ia decizii importante (intervenție chirurgicală versus tratament medical) fără să aibă un diagnostic cert. Acest articol va încerca să vină în ajutorul celor care se confruntă cu o astfel de situație oferind o bază solidă pentru elaborarea unui diagnostic- examenul clinic. Interpretarea acestuia va fi oferită într-un articol ulterior.

Astfel, înainte de examenul clinic este obligatorie o anamneză cât mai amănunțită care să includă detalii despre tipul de cazare oferit cailor (boxă, pășune, rumeguș, paie, etc), hrănirea (ad libitum, la sac, concentrate etc), controlul parazitar și regimul de vaccinare, starea fiziologică (gestație sau nu), comorbidități și o discuție legată de buget. Este important a se determina de când calul prezintă simptomele respective, dacă s-a administrat medicație anterior solicitării consultului și cum a răspuns pacientul la aceasta. Pentru că nici un tip de colică nu are simptome patognomonice observate de proprietar este necesar un examen clinic amănunțit, care să pună în evidență toate modificările relevante.

Examenul clinic va include, pe lângă un examen al sistemului gastrointestinal cât de amănunțit posibil, și o examinare a stării generale și a aparatului cardiovascular. De asemenea, dacă la examenul sistemului digestiv nu se pun în evidență modificări majore, se vor examina și alte sisteme, cum este cel urinar, pentru a exclude (sau confirma) cauze extraintestinale ale colicii.

Primul aspect care va fi luat în considerare va fi starea generală și atitudinea. Primele semne de durere sunt de obicei discrete. Contractura mușchilor feței, apatia, inapetența pot trece neobservate de către proprietar.Modificări mai dramatice sunt cele ale poziției corporale (adoptarea decubitului, autoascultația, lovirea abdomenului, săparea, rostogoliri etc- fig 1) acompaniate de simptome vizibile de durere la nivelul abdomenului (stranguria, tenesmele). Durerea poate fi intermitentă sau continuă, mai ușoară sau din contră, violentă.

fig 1

Fig.1- Autoascultație la o iapă cu colică. Se va observa și contractura musculaturii feței

  Examinarea mucoaselor este obligatorie în abordarea pacientului cu colică. Dacă acestea sunt în mod normal roz pal, umede, integre și cu TRC de două secunde, în colică acestea devin inițial congestionate (fig 2), cu timpul de reumplere capilară scurtat. În timp pot evolua către o culoare palidă (fig 3), cianotică sau cu modificări de tipul inelului toxic (fig 4), lipicioase și pământii, cu TRC prelungit sau chiar nemăsurabil.

fig 2congestionate cu inel toxic

Fig 2- Mucoasă bucală puternic congestionată

fig 3palide

Fig 3- Mucoasă bucală palidă

fig 4inel toxic

Fig 4- Mucoasă bucală palidă cu prezența unui inel toxic extrem de vizibil.

 

  Pulsul (valori normale 28-40/ min cu variabilitate dependentă de vârstă, stare fiziologică și tipul de conformație) este de asemenea un parametru foarte util, și este importantă nu numai frecvența sa (crescută în timpul episoadelor de colică, datorită stimulării simpatice cauzată de durere) ci și calitățile sale: amplitudinea, ritmicitatea, tensiunea, astfel că este importantă evaluarea sa la nivelul arterei faciale și nu doar auscultația cardiacă (la rândul său importantă pentru a pune în evidență anumite sufluri funcționale). În funcție de tipul de colică și starea generală a animalului, pulsul poate fi puternic și cu tensiune mare sau din contră, mărunt, filiform sau chiar imperceptibil.

  Frecvența respiratorie va fi crescută (fig 5) (valori normale 8-16/min) și, în funcție de gradul de distensie al intestinului mai mult sau mai puțin superficială. Se vor ausculta și pulmonii pentru a exclude comorbidități pulmonare care ar putea agrava starea de colică.

fig 5 dispnee

Fig 5- Tahipnee, dispnee în colică

  Auscultația abdominală în vederea evaluării cantitative și calitative a borborigmelor este o etapă estențială. Este importantă frecvența, durata, intensitatea și localizarea zgomotelor. Astfel, se va începe cu plasarea stetoscopului în fosa paralombară spre ventral bilateral. Se va reține că în fosa paralombară stângă (fig 7) se vor intrepreta zgomotele ca și venind de la nivelul intestinului subțire, mai lichidiene, iar în fosa lombară dreaptă (fig 8) se va urmări zgomotul de descărcare al valvulei ileocecale, lichidian-gazos (asemănător scurgerii unei chiuvete). Ventral de acestea (fig 7,8) se vor ausculta zgomote mai degrabă gazoase, caracteristice colonului.

Lipsa completă a zgomotelor caracteristice va fi interpretată ca prezență a ileusului (lipsa completă a peristaltismului) dar se va acorda atenție sporită prezenței zgomotelor: simplul „clipocit” sau zgomote similare cu spargerea bulelor de gaz al conținutului nu înseamnă că peristaltismul este prezent, aceste zgomote trebuie să aibă dinamică în intestin pentru a putea considera că există peristaltism.

De asemenea, a nu se confunda peristaltismul prezent cu un tranzit normal. Pentru a interpreta prezența unui tranzit normal, este obligatorie prezența defecării.  Defecarea normală este caracterizată de eliminarea fără tenesme a fecalelor, iar acestea să aibă culoarea caracteristică dietei (mai verzi în caz de furajare cu iarbă proaspătă), să fie bine formate (nu moi sau apoase, nici dure si sub formă de crotine uscate, sau cu mucus- figura 6) și cu miros aromat (nu neplăcut, de fermentat sau putrefacție). Palpația și percuția abdominală se vor efectua și interpreta cu grijă, mai ales dacă există distensie vizibilă la nivelul fosei paralombare drepte (timpanism ceco-colic).

fig 6- fecale cu mucus

Fig 6- Fecale acoperite de mucus

figura 8partea stanga

Fig 7 – Zonele de auscultație, stânga

fig partea7 drepta

Fig 8- Zonele de auscultație, dreapta

  Deși temperatura rectală este de obicei nemodificată sau maxim ușor crescută la un cal cu colică, anumite patologii pot evolua cu sindrom febril, sau din contră cu hipotermie. Este importantă angularea termometrului pentru a atinge mucoasa rectală (fig 9), deoarece introducerea acestuia intr-o crotină poate duce la rezultate false.

fig 9poz corecta termometru

Figura 9- Poziția corectă a termometrului

  Examinarea transrectală este poate una dintre cele mai importante examene obiective ale pacientului ecvin și va face obiectul unui articol detaliat, separat în această serie. Aceasta poate să releve inclusiv aspecte patognomonice pentru anumite patologii și să facă diferența în arborele decizional pentru a trimite un pacient pe masa de operație sau nu.

  Sondajul nasogastric este și el o manoperă vitală, efectuată în scop diagnostic cât și terapeutic. Astfel, se va introduce în stomac o sondă nasogastrică transparentă, nu foarte flexibilă, din poliuretan sau silicon tratat, de dimensiuni adaptate pacientului- o sondă are dimensiunile de 13-16 mm x 320- 360 cm, există 10 mm diametru pt mânji și de 19 mm pentru cai grei de dimensiuni foarte mari. Tehnica trebuie să ia în calcul existența nării false și a corneților nazali care, dacă nu sunt evitate, vor duce la hemoragii uneori importante. Aceasta va fi detaliată într-un articol ulterior.

În cadrul sondajului, se va evalua tonusul esofagian, trecerea sondei prin acesta (în caz de obstrucții aceasta se blochează prematur), zgomotul și mirosul conținutului gastric pe sondă (atenție la sondele vechi impregnate cu diverse mirosuri de-a lungul anilor), sifonajul conținutului cu antrenarea lui în exterior. Conținutul gastric normal este în cantitate mică și aromat (dependent și de când și ce s-a consumat la ultima masă), iar dacă stomacul este gol se vor antrena fragmente de mucus gastric (albicios, gleros).

Dacă nu se poate antrena nimic, este probabil că stomacul nu este de fapt gol, ci împâstat. Refluxul spontan pe sondă (fig10, 11) este și el o posibilitate și se va evalua calitatea acestuia alături de cantitate (se va recolta într-o găleată pentru a cuantifica volumul și aspectul). Sonda se poate lăsa in situ (acoperită cu un deget de mănușă pentru a evita aspirația de aer) dacă există control în permanență (altfel se riscă înlăturarea ei de către pacient și apariția bronhopneumoniei ab ingestis) pentru a evalua rapiditatea cu care se reumple stomacul cu reflux.

fig 10 reflux

 Figura 10- Reflux spontan (conținut gastric de la ultima masă, conținut bilios)

fig 11continut biliar

Figura 11- Reflux spontan (conținut gastric de la ultima masă, conținut bilios)

 

Se poate astfel observa că un banal examen clinic acompaniat de două manopere care se pot efectua și în teren pot pune în evidență o multitudine de modificări care, odată coroborate pot duce clinicianul cu succes spre un diagnostic corect.

Tehnica celor două manopere descrise la final precum și interpretarea simptomelor descoperite în cadrul examenului clinic vor face obiectul unui articol viitor. Până atunci, se va reține că repetiția este mama învățăturii și examinarea a cât mai mulți cai, în special sănătoși (!) va duce la o lejeritate utilă în examinarea viitorilor pacienți bolnavi.

 

Autor:

Dr.Alexandra Mureşan, Res.ECEIM, As.univ. Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca.