Conferința „Salvarea animalelor sălbatice rănite. Aspecte veterinare.”

Insight Conferinţă

Pentru cine se întreabă dacă se merită să călătoreşti 8 ore dus şi 8 ore întors, la Miercurea Nirajului undeva la 23 de kilometri de Tg.Mureş, pentru a fi prezent la o conferinţă unde medici veterinari şi biologi de renume din România, Bulgaria, Slovacia şi Norvegia se întâlnesc pentru a dezbate aspecte veterinare de mare interes si pentru a pune pe hârtie coordonatele unei reţele naţionale de salvare a animalelor sălbatice… ei bine, răspunsul meu este DA, se merită!

Şi să nu uităm de super bonusul pe care Grupul Milvus l-a pus la dispoziţia participanţilor: drumul, masa şi cazarea au fost suportate de către ei!

Ca primă impresie, aş nota receptivitatea medicilor veterinari la un asemenea eveniment. Aproximativ 80 de persoane venite din toate colţurile ţării (adaug aici Timişoara, Vrancea, Iaşi, Tulcea, Constanţa, Hunedoara, Dolj, Sibiu, Cluj, etc.) au luat parte la această conferinţă. Şi asta mă bucură tare pentru că facem un prim pas şi răspundem activ la acest semnal de alarmă.

Cu o recepţie prietenoasă ante eveniment, conferinţa derulată pe parcursul celor două zile respectiv 19 şi 20 Februarie, a reuşit să ofere celor prezenţi o altă perspectivă asupra acţiunilor de Salvare şi Reabilitare a Animalelor sălbatice din România şi multe alte informaţii, precum şi ultimele noutăţi care privesc primul ajutor, protocoalele de anestezie şi problemele întâmpinate în acţiunile de salvare şi reabilitare.

Subiectele au fost foarte bine primite de participanţi şi au fost dezbătute cu intensitate, inclusiv la cafeaua de dimineaţă.

c

Povestea colegilor de la Gren Balkans despre Centrul de Salvare şi Reabilitare a Animalelor sălbatice din Stara Zagora, Bulgaria, a fost revelatorie cred că pentru toată lumea. Oamenii ăştia ştiu foarte bine ce fac şi mai mult decât atât, ştiu să opereze eficient bugete şi sunt results oriented. Din partea mea, jos pălăria!

Mie în mod deosebit mi-au captat atenţia subiectele Ţestoasele şi comerţul online ilegal, prezentare susţinută de Sos Tibor (aici sincer, rămâi gură cască şi vreau să zic că mi-am schimbat totalmente părerea despre a avea o broască ţestoasă ca pet!), Bolile parazitare şi infecţioase ale păsărilor sălbatice, prezentare susţinută de Dr. Molnar Ladislav (Dr.Molnar Ladislav  este pur şi simplu amazing; de aici am reţinut despre cum zona cea mai bună de implantare a unui cip, la păsări, este zona sternului, despre faptul că la păsări sălbatice nu folosim atropină, despre cum bandajele moderne distrug penajul şi despre cum putem fi inovativi în privinţa fixatorilor externi folosiţi la păsări sălbatice).

Mi-au mai plăcut subiectele Anestezia ursului brun, prezentare de Dr. Borka Levente (de la metode de capturare şi eliberare, la anestezicele cele mai eficiente) şi Primul ajutor-generalităţi, farmacologie şi contenţia animalelor sălbatice rănite, prezentare susţinută de Dr. Kertsz Peter (important de reţinut modul în care se realizează contenţia unui animal sălbatic şi modalitatea de transport a acestuia, până la punctul în care va fi tratat animalul respectiv!).

Aş mai aduce în atenţia voastră, subiectele Reintroducerea Codalbului în UK şi Irlanda (un proiect foarte interesant şi eficient) şi Impactul parcurilor eoliene (incredibil efectul negativ al acestora asupra păsărilor sălbatice…), prezentare susţinută de biologul Bard Stokke, Primul ajutor la drepneaua neagră (o pasăre sălbatică extrem de deosebită, care îşi trăieşte viaţa pe aripi), prezentare susţinută de Alexandru Stahl.

O discuţie delicată pusă pe tavă la masa rotundă din prima zi, a fost Eutanasia, subiect ce a fost dezbătut cu multă intensitate.

a

 

Mai punctez ceva tare drăguţ din partea organizatorilor.

O trusă personalizată de prim ajutor a fost înmânată fiecărui medic veterinar participant.

De asemenea, la dispoziţia participanţilor au mai fost puse tricouri personalizate cu sigla wildliferescue, materiale promoţionale (calendare, flyere, broşuri, venite din partea speakerilor şi organizatorilor) şi diverse postere educative realizate de biologi.

Vizita la Centrul de Reabilitare a Animalelor sălbatice şi Muzeul Satului din Sînsimion a fost foarte plăcută şi cred că a deschis ochii celor prezenţi la motivele pe care le presupune un asemenea centru, de la terenul efectiv şi materiale de construcţie la voliere şi spaţii personalizate de reabilitare.

b

Desigur, tot itinerariul conferinţei a fost presărat pe alocuri cu multă socializare (deşi bariera lingvistică a fost un mic disconfort pentru mulţi dintre noi), cu degustare de pălincă şi vişinată de-ale locului şi cu legarea de noi prietenii sau relaţii profesionale.

Sunt convinsă că această conferinţă a fost doar primul pas în îmbunătăţirea acţiunilor de salvare şi reabilitare a animalelor sălbatice la nivel naţional, pentru ca în viitorul apropiat să reuşim să finalizăm ceea ce cu toţii ne dorim: Reţeaua naţională de salvare a animalelor sălbatice.

 

Graţia Bolat, Veterinary Journalist