Crenosoma striatum și patologiile asociate la ariciul sălbatic (Erinaceus roumanicus) – studiu de caz

Parazitologie

Oana Vasiliu, DVM

Departamentul de Parazitologie și Boli Parazitare, Facultatea de Medicină Veterinară din București, Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București;

Centrul de Salvare și Reabilitare a Animalelor Sălbatice din București (Fundația Visul Luanei)

 

Abstract

Infestațiile masive cu nematode pulmonare sunt cele mai întâlnite patologii ale aricilor sălbatici juvenili internați în centrele de reabilitare. Prezentul studiu descrie cazul unei femele subadulte de Erinaceus roumanicus, prezentând pe parcurs examinarea clinică, realizarea diagnosticului, aspectele coproparazitologice, abordarea terapeutică și leziunile pulmonare evidențiate în cadrul examenului necropsic, făcând trimiteri către publicații internaționale, pentru a aduce o contribuție înțelegerii și abordării acestei patologii de către medicii veterinari din România.

Cuvinte cheie: arici sălbatic, Crenosoma, Capillaria, nematodoze pulmonare, Erinaceus, reabilitare

Introducere

Erinaceus roumanicus este specia de arici sălbatic întalnită pe teritoriul României, mai ales în zonele de deal și câmpie; trăiește în apropierea oamenilor de multe secole, fiind binecunoscut în zonele rurale, însă este din ce în ce mai des observat și în mediul urban. La fel ca bine-studiata sa rudă, Erinaceus europaeus (ariciul întâlnit în vestul Europei), acesta prezintă ca principală patologie o nematodoză pulmonară, numită crenosomoză, al cărei agent etiologic este Crenosoma striatum,un nematod de mici dimensiuni (15-20 mm femelele, iar masculii 10-15mm), din familia Crenosomatidae (Pfäffle, 2010), cu ciclu biologic dixen, având ca gazde intermediare mai multe specii de moluște terestre.

Infestarea se realizează oral, prin consumarea gazdei intermediare, larvele infestante ajungând în intestinul subțire, de unde migrează spre bronhiile, bronhiolele și alveolele pulmonare. Adulții sunt ovovivipari, eliminând larvele în primul stadiu, care prin tuse sunt expectorate și ulterior înghițite, larvele în stadiul L1 putând fi identificate în fecale după o perioadă prepatentă de 21 de zile. Diagnosticul se realizează prin metode de laborator calitative (ex. Baermann); în infestațiile masive, larvele se pot identifica prin examenul direct al fecalelor. Transmiterea transplacentară ar putea fi de asemenea, posibilă, foarte des întâlnind cazuri la animale orfane crescute în captivitate (Mullineaux, 2016).

Infestația poate cauza slăbire, tuse uscată, bronșită cu suprainfecții bacteriene, leziuni pulmonare, îngroșarea peretelui traheal, emfizem pulmonar și insuficiență cardiovasculară (Pfäffle, 2010).

Frecvent, infestația este asociată cu prezența nematodelor din specia Capillaria aerophila, care prezintă ciclu biologic monoxen și ca gazde paratenice anelidele terestre, iar împreună cu infecțiile suprapuse (în general Bordetella bronchiseptica, Pasteurella spp.) cauzează “sindromul juvenililor de toamnă”. Ouăle de Capillaria aerophila sunt ușor identificabile prin metode de flotație (ex. Willis), având aspect caracteristic, oval, nesegmentat, bușonat la ambele capete.

În general, între animalele sălbatice și paraziți există un echilibru imunologic, astfel că rareori se întâmplă ca parazitozele să cauzeze mortalitate însemnată în populații. Există mai multe ipoteze științifice cu privire la motivele pentru care ariciul sălbatic este puternic afectat de aceste specii de nematode. Cert este că în cazul animalelor juvenile găsite adesea de public în perioada de toamnă, morbiditatea pentru Crenosoma striatum poate ajunge până la 100%, în funcție de zona de proveniență (Mullineaux, 2016).

Tratamentul se realizează, în funcție de protocolul ales, cu Levamisol (27 mg/kg q24h SC, 3 zile consecutiv, cu repetare din ziua a 14-a) iar pentru coinfestațiile cu nematode din specia Capillaria aerophila se folosește Ivermectină (3 mg/kg q24h SC, 2 administrări, la 7 zile) (Robinson, 1999). Dacă starea animalului este depreciată și se suspicionează o pneumonie bacteriană asociată, se recomandă administrarea de marbofloxacină (8 mg/kg q24h SC, 7 zile), la care se poate adăuga un tratament simptomatic al dispneei (corticosteroizi, bromhexină, aminofilină, oxigenoterapie etc.). Deoarece mulți dintre pacienți prezintă emeză asociată tusei, se poate administra Metoclopramid (0,5 mg/kg q24h SC).

Se va prezenta cazul unui arici internat la Centrul de Salvare și Reabilitare a Animalelor Sălbatice din București pe data de 8 Octombrie 2019, decedat în mai puțin de 24 de ore, în urma complicațiilor asociate bronhopneumoniei parazitare.

Studiu de caz

Un exemplar femelă, în vârstă de aproximativ 6 luni, din specia Erinaceus roumanicus s-a prezentat la Centrul de Salvare și Reabilitare pe data de 8 Octombrie 2019, după ce a fost observat timp de 24 de ore într-o grădină de bloc din Sectorul 3, București, cu o stare generală depreciată (Fig. 1). Examenul clinic a pus în evidență o stare de întreținere ușor sub limite (G=490g), hipotermie (T=34,7oC), tahicardie (320 BPM), tahipnee (65RPM), deshidratare >10%, dispnee gravă, cianoză și secreții nazale spumoase. Animalul prezenta o fractură calusată la nivelul tibiei distale a membrului posterior stâng.

Fig.1

Fig. 1. Pacientul, cazat în unitatea de terapie intensivă, în timpul administrării de oxigen și fluide pe cale intraosoasă

S-a instalat un cateter intraosos (23G) pe tibia membrului posterior drept (cu administrare locală de lidocaină) prin care s-a administrat soluție Ringer, la o rată de 4 ml/oră/12h. S-au administrat Bisolvon (2 mg/kg) și dexametazonă (1,5 mg/kg). Animalul a fost plasat la oxigenoterapie, într-una dintre unitățile de terapie intensivă, la temperatura constantă de 30oC.

S-au recoltat fecale pe cale rectală, iar examinarea la microscop (examinare directă) a pus în evidență un număr mare de larve de Crenosoma striatum și ouă de Capillaria aerophila (Fig. 2).

mod2

Fig. 2. Larve L1 de Crenosoma striatum (roșu) și ou de Capillaria aerophila (albastru), identificate în fecalele animalului

Protocolul de tratament a fost început prin administrarea de Levamisol (27 mg/kg q24h).

S-a continuat administrarea de oxigen și tratament simptomatic. De asemenea, marbofloxacina, dexametazona și bromhexina s-au administrat și prin intermediul unui aparat cu aerosoli (nebulizator).

Cianoza s-a redus semnificativ, însă starea generală a animalului a rămas depreciată, însoțită de anorexie și emeză (suc gastric), pentru care s-a administrat Metoclopramid (0,5 mg/kg).

Animalul a decedat la 20 de ore de la internare.

Examenul necropsic a confirmat diagnosticul de crenosomoză. Suprafața pulmonului se caracteriza prin aspect edemațiat, cu mici zone de emfizem compensatoriu (Fig. 3). Arborele traheo-bronșic conținea secreții spumoase, iar la secționare bronhiile prezentau aglomerări de paraziți adulți din specia Crenosoma striatum, blocând căile aeriene (Fig. 4, fig. 5).

S-au observat, de asemenea, coaguli de dimensiuni mici (<0,1 cm diametru), formați, probabil, în urma leziunilor endoteliale cauzate de paraziți. Nu s-au identificat adulți de Capillaria aerophila, cel mai probabil din cauza diametrului acestora (max. 105μ), infestația fiind confirmată prin intermediul examenului coproparazitologic.

Nu s-au identificat alte leziuni macroscopice la examinarea celorlalte organe.

Fig.3

Fig. 3. Aspectul pulmonilor la deschiderea cavității toracice

Fig.4

Fig.5

Fig.4, 5. Adulți de Crenosoma striatum, recoltați din pulmoni în timpul examenului necropsic.

Discuții

Infestațiile cu nematode pulmonare sunt una dintre cele mai comune cauze de internare ale aricilor sălbatici în centrele de reabilitare din Europa. Helmintofauna speciilor din genul Erinaceus a fost studiată în Germania (Laux, 1987; Wieland, 2007), Norvegia (Keymer et al. 1991), Italia (Poglayen et al. 2003), Anglia (Gaglio, 2010), Polonia (Mizgajska-Wiktor, 2014), Serbia (Pavlovic, 2016), prevalența nematodelor pulmonare nefiind semnificativ diferită între E. europaeus, E. concolor și E. roumanicus.

Totuși, din punct de vedere clinic, sunt necesare mai multe date pentru a stabili cea mai potrivită abordare terapeutică. Inițial, pentru tratament, s-au folosit dozele uzuale pentru câini și pisici, care s-au dovedit de multe ori ineficiente. Un calcul alometric privind doza și frecvența administrării demonstrează că un arici de 350g are nevoie de o doză de 3 ori mai mare decât un câine de 10kg, însă cu o frecvență de aproape 2 ori mai ridicată (Robinson, 1999).

De asemenea, trebuie luată în calcul influența stress-ului captivității asupra apariției simptomatologiei clinice; de altfel, faptul că animalele incluse în studii sunt, în general, din centre de reabilitare (uneori prezentând patologii concurente) prevalența acestora nu reflectă, neapărat, realitatea din populațiile sălbatice.

 

Referințe

  1. Gaglio G., Allen S., Bowden L., Bryant M., Morgan E., 2010, Parasites of European hedgehogs (Erinaceus europaeus) in Britain: epidemiological study and coprological test evaluation. European Journal of Wildlife Research, 56(6):839-844.
  2. Mizgajska-Wiktor H., Jarosz W., Piłacińska B., Dziemian S., 2010, Helminths of hedgehogs, Erinaceus europaeus and roumanicus from Poznań region, Poland- coprological study. Wiadomości parazytologiczne, 56(4):329-332.
  3. Mullineaux , Keeble E., 2017, BSAVA Manual of Wildlife Casualties. Gloucester: British Small Animal Veterinary Association.
  4. Pavlović I., Savić B., 2016, Helminth fauna of the northern white-breasted hedgehog (Erinaceus roumanicus) in Serbia. Journal of Parasitic Diseases, 41(2):605-606.
  5. Pfäffle M. (n.d.), Influence of parasites on fitness parameters of the European hedgehog (Erinaceus europaeus).
  6. Robinson I., Routh A., 1999, Veterinary care of the hedgehog. In Practice, 21(3):128-137.
  7. Stocker L., 2007, Practical wildlife care (2nd ed.). Oxford, UK: Blackwell Pub.