Evaluarea funcţiilor vitale la cal

Cum evaluăm starea de sănătate la cal?

Aprecierea funcţiilor vitale ne oferă indicii importate în evaluarea stării de sănătate a calului. Dobândirea cunoştinţelor necesare evaluării funcţiilor vitale (temperatură, frecvenţă respiratorie şi puls/frecvenţă cardiacă), sunt un atu atât pentru tânărul medic practician cât şi pentru proprietarul de cal.

Funcţiile vitale sunt:

  • temperatura
  • respiraţia
  • pulsul

Măsurarea temperaturii corporale

La cal, temperatura corporală se măsoară transrectal.

Înaintea măsurării temperaturii corporale, verificaţi dacă animalul este obişnuit cu această manevră. Persoana care contenţionează calul trebuie să stea pe aceaşi parte cu examinatorul. Contenţia animalelor retive se poate face cu ajutorul iavaşalei sau prin scoaterea unui membru anterior din sprijin.

Privind caudal, staţi cât mai aproape de partea stângă a calului, cu umărul stâng în contact cu acesta pentru a-i simţi reacţiile. Cu mâna de lângă cal, se dă la o parte coada şi se introduce uşor, prin înşurubare, termometrul prin anus în rect, încercând să ţineţi vârful termometrului în contact cu mucoasa rectală. Dacă folosiţi un termometru digital, aşteptaţi până auziţi zgomotul sonor şi apoi citiţi valoarea afişată.

oana1

                   Temperatura corporală normală la calul adult este 37,2-38,3 C.

Mânjii au temperatura corporală mai ridicată decât un cal adult, cu valori cuprinse între 37,5-38,9 C.

Temperatura corporală poate varia şi în funcţie de temperatura exterioară. Vara, după efort fizic şi dacă calul este agitat, temperatura este mai ridicată. Temperatura este mai ridicată în cazul afecţiunilor dureroase, infecţiilor bacteriene sau virale.

Temperatura corporală poate scădea sub valorile normale în cazul animalelor tinere sau bătrâne, ţinute afară iarna sau aflate în şoc endotoxemic sau hemoragic!

Frecvenţa cardiacă-Pulsul

Frecvenţa cardiacă normală a unui cal adult în repaus este de 28-44 bătăi pe minut.

La mânjii de până la un an, frecvenţa cardiacă este mai ridicată, putând ajunge până la 80-100 bătăi pe minut la nou născuţi. Pulsul la mânji se stabilizează la 60-80 bătai/minut în prima săptămână de viaţă.

Frecvenţa cardiacă se măsoară cu ajutorul unui stetoscop pe partea stângă a toracelui, înapoia cotului, spaţiile intercostale 3-6.

Dacă nu aveţi un stetoscop, pulsul se poate aprecia şi la:

  • nivelul arterei faciale
  • nivelul arterei transverse a feţei
  • nivelul arterelor digitale proprii
  • nivelul arterei mediene
  • nivelul arterei metatarsiene /dorsale III
  • la nivelul arterei coccigiene medii

Pentru a afla care este frecvenţa cardiacă într-un minut, numărăm bătăile pe care le auzim în 15 secunde, iar numărul obţinut se înmulţeşte cu 4.

Efortul fizic, temperatura mediului ambiant, stresul, bolile infecţioase sau afecţiunile dureroase pot modifica pulsul/frecvenţa cardiacă.

O frecvenţă cardiacă ridicată care nu cedează la medicaţia antalgică este un indicator de durere.

oana2

 

                                              Ascultarea frecvenţei cardiace înapoia cotului,

                                            latura stângă a toracelui cu ajutorul  stetoscopului. 

 

oana3

                                                  Aprecierea pulsului la nivelul arterei digitale.

 

oana4                                                              Disecţie membrul anterior drept.

                              Artera (roşu), vena (albastru) şi nervul (galben) digital propriu lateral.

 

oana5

                               Locul pentru măsurarea pulsului la nivelul arterei mediene (roşu).

                                                   Aspectul median al membrului anterior stâng.

 

oana6

                                                    Aprecierea pulsului la nivelul arterei faciale,

                                           comprimând uşor artera între degete şi osul mandibulei.

 

oana7

                                      Aprecierea pulsului la nivelul arterei transversale a feţei.

 

Frecvenţa respiratorie

Pentru a evalua frecvenţa respiratorie, priviţi şi număraţi mişcările abdomenului sau mişcările nărilor în 15 secunde. Numărul obţinut îl înmulţiţi cu 4.

Un alt mod prin care puteţi obţine frecvenţa respiratorie, este să ascultaţi respiraţiile cu ajutorul stetoscopului la nivelul traheei sau pe zona de proiecţie a plămânilor.

Frecvenţa respiratorie normală la calul adult în repaus este de 8-15 respiraţii pe minut.

La mânjii nou născuţi frecvenţa respiratorie poate ajunge la 60-80 respiraţii pe minut. În prima săptămână de viaţă aceasta scade la 20-40 respiraţii pe minut.

Frecvenţa respiratorie este ridicată:

  • după efort fizic
  • dacă calul este agitat
  • dacă temperatura din mediu este ridicată
  • dacă temperatura corporală este ridicată
  • în cazul infecţiilor bacteriene, virale
  • sau datorită durerii.

Pentru a obţine o frecvenţă respiratorie care să reprezinte realitatea, este bine să observăm mişcările abdomenului privind calul de la distanţă. Frecvenţa respiratorie poate creşte atunci când ne apropiem de cal, în special în cazul animalelor tinere care nu sunt obişnuite cu contactul uman sau cu unele manevre medicale.

Mişcările respiratorii abdominale normale la calul în repaus sunt discrete. În cazul infecţiilor respiratorii sau a bolii obstructive respiratorie, mişcările abdominale şi ale nărilor devin mai evidente şi au o frecvenţă crescută.

oana8

                                              Pentru a măsura frecvenţa respiratorie,

                                     priviţi de la distanţă mişcările abdomenului sau ale nărilor.

 

oana23

                     Ascultarea frecvenţei respiratorii, cu ajutorul stetoscopului la nivelul toracelui.

 

oana9

                                           Ascultarea zgomotelor respiratorii la nivelul treheei,

                                                      pentru a măsura frecvenţa respiratorie.

 

Deşi nu fac parte din parametrii măsuraţi pentru evaluarea funcţiilor vitale, timpul de reumplere al capilarelor, aspectul mucoaselor aparente, evaluarea prezenţei şi caracteristicilor zgomotelor intestinale ne ajută la aprecierea statusului de boală sau sănătate al calului examinat.

Timpul de reumplere al capilarelor (TRC)

 Evaluarea timpului de reumplere al capilarelor (TRC), permite aprecierea calităţii circulaţiei periferice a sângelui.

oana10

Pentru a măsura TRC, se ridică buza superioară sau inferioară şi cu ajutorul unui deget se apasă pe gingie până când aceasta devine albă (2 secunde), apoi se ridică degetul şi se apreciază în câte secunde gingia revine la culoarea iniţială.

Timpul de reumplere al capilarelor nu trebuie să fie mai mare de 1-2 secunde.

Un timp de reumplere al capilarelor mai mare de 2 secunde este un semn de deshidratare sau circulaţie periferică deficitară (şoc hemoragic, endotoxiemie).

Aspectul mucoasei bucale

Aspectul mucoasei bucale ne oferă indicii despre circulaţia periferică şi gradul de oxigenare al sângelui.

La un cal sănătos, mucoasa bucală (gingia) are culoarea roz deschis şi este umedă.

Pentru a evalua aspectul mucoasei bucale, se va contenţiona calul de căpăstru cu mâna de lângă animal iar cu mâna opusă se ridică buza superioară sau inferioară.

În caz de deshidratare, mucoasa bucală devine lipicioasă sau chiar uscată.

La cai în şoc endotoxemic, mucoasa bucală poate căpăta diferite nuanţe de la roz închis până la vineţiu, cu formarea unui inel mai închis la culoare la baza dinţilor.

Culoarea albă este un indicator de anemie, şoc hemoragic sau de o afecţiune cardiacă.

Culoarea icterică este întâlnită la cai cu afecţiuni hepatice.

oana11

                                                          Aspectul normal al mucoasei bucale.

 

Zgomotele intestinale (borborigmele)

Prezenţa zgomotelor intestinale este un indicator al funcţionării sistemului gastro-intestinal.

Privind caudal cu umărul de lângă cal în contact cu acesta, ascultăm zgomotele intestinale pe partea stângă şi pe partea dreaptă a abdomenului (flanc), dorsal şi ventral cu ajutorul unui stetoscop.

Pentru o apreciere corectă a funcţiei sistemului gastro-intestinal, trebuie să ascultăm timp de 30 de secunde în fiecare cadran.

Lipsa zgomotelor intestinale un timp îndelungat, poate fi un semn de colică. Însă prezenţa acestora nu este o garanţie că sistemul gastro-intestinal funcţionează corect.

Aprecierea zgomotelor intestinale dorsal şi ventral, în regiunea flancului cu ajutorul stetoscopului.

oana12oana13

               

Pe scurt!

Dobândirea cunoştinţelor necesare măsurarii semneler vitale şi recunoaşterea semnelor de boală, permit iniţierea timpurie a unui tratament adecvat şi a stabilirii prognosticului.

oana144

 

Dr. Oana Radu, Centrul Veterinar Ecvin.

 

Bibliografie:

Robert Barone, Anatomie compare des mammiferes domestiques, Tome 5, Angiologie, Vigot 2011

Robert Barone, Anatomie compare des mammiferes domestiques, Tome 7, Neurologie II, Vigot 2010

Stephen M. Reed, Warwick M. Bayly, Debra C.Sellon, Equine internal medicine, Saunders 2004

Reubens  J. Rose, David R. Hodgson, Manual of equine practice, Saunders 1993

Kevin Corley, Jennifer Stephen, The equine hospital Manual, Blackwell Publishing, 2009

Siobhan B. McAuliffe, Nathan M. Slovis, Color atlas of  diseases and disorders of the foal, Saunders, 2008