Hingherul cel Bun

Dresaj canin

Uite-asa, am reusit sa il intalnesc in drumul meu, pe Hingherul cel Bun. Am ramas de-a dreptul fermecata de bunatatea si daruirea pe care le imbraca, dar mai ales ofera, atat noua cat si necuvantatoarelor. Pentru prima data, am facut cunostinta cu o altfel de empatie, total necunoscuta mie…

Sper sa va bucurati de acest interviu de-a dreptul fermecator, cu Hingherul cel Bun!

 

V.J: Numele ”Hingherul cel Bun” este cu adevarat inspirational. Cum v-a suras aceasta idee? Cine este si ce reprezinta cu adevarat Hingherul cel Bun?

H.B: Contextul in momentul aparitiei ideii, era unul complicat si delicat. Era intesat de o ura colectiva fata de animalele fara stapan, fie ele pe strazi sau in adaposturi. Un copil fusese atacat, fatalitatea a facut sa fie chiar ucis. Chiar si eu am fost revoltat de acest deznodamant tragic, deoarece tin la fel de mult la oameni, precum tin la aceste animale nevinovate.

Astfel, am spus ca trebuie sa fac ceva mai mult decat am facut pana acum pentru acesti caini speciali, numiti generic, maidanezi. Am cautat sa ating calea de mijloc in care pot ajuta si cainii, insa ajutorul sa vina in sens real si pentru oamenii cu nevoi speciale. Oamenii si cainii pot face echipa buna de-a lungul vietii, trebuie doar sa fie cineva sa pregateasca acesti caini exceptionali, sa poata sa faca lucruri pe care, in acest caz, un om cu handicap locomotor nu le poate face.

Am considerat ca experienta profesionala, empatia fata de oameni si caini, dorinta de a schimba ceva, ma califica pentru a demonstra ca este posibil ca un caine din adapost sau luat din strada, sa fie dresat intr-un scop nobil. Cred cu tarie ca dresajul canin poate fi extrem de folositor in sens pur social. Hingherul cel Bun este acel personaj care a ales sa “prinda” acel caine cu aptitudini native deosebite din vasta pepiniera de pe teritoriul acestei tari numita Romania, din locurile in care sunt adapostiti cainii strazii. Aceste aptitudini il califica pe cainele ales, pentru a deveni prin dresaj in mod inedit, maidanezul de ajutor.

Ce reprezinta acesta? Este simbolul vointei de a schimba lucrurile. Reprezinta ideea care poate prinde contur in realitatea aceasta incerta, prin intermediul vointei de care aminteam.

V.J: As vrea tare mult sa o aducem in prim plan pe Karma, catelusa ”maidanez de ajutor”. Cred ca toata lumea stie acum ca ea si-a gasit un camin definitiv. Cum vi s-a parut timpul petrecut alaturi de ea? Toate aventurile si etapele prin care ati pasit impreuna, dar si momentul in care v-ati despartit de ea. Cum se masoara succesul sau roadele acestei munci, de Hingher Bun?

H.B: Karma este un caine deosebit… Si-a petrecut intreaga viata in adapost, asteptand acea mana care sa ii ofere sansa. Sansa de a fi alaturi de oameni, pe care ii iubeste absolut neconditionat. Toate momentele petrecute alaturi de aceasta minune de catel, au fost o revelatie continua… Totodata, alaturi de ea am avut sansa unor certitudini. Ea este reprezentanta dincolo de gratiile unui adapost, a cainilor maidanezi care asteapta inca o sansa de a fi adoptati si a deveni la randul lor, companioni de ajutor.

Intradevar, daca folosim cuvantul despartire, am putea sa devenim nostalgici si poate tristi… Insa, despartirea noastra a facut loc unei noi etape in viata ei, a facut loc unui nou capitol, unui nou inceput. O viata la fel de frumoasa alaturi de Mircea, cel care este actualmente intr-un fotoliu rulant si care are mare nevoie de ajutorul Karmei.

Tot ce am lucrat cu ea, toate sesiunile de dresaj, ne-au invatat deopotriva si pe mine si pe Karma, ce important este sa simti, sa ai empatie si sa ai rabdare. Succesul proiectului consta in faptul ca acest catel are o casa, are un stapan iubitor si Mircea are un caine de ajutor, la care probabil cu ceva timp in urma, nici nu visa. Acest proiect a atras atentia asupra potentialului incomensurabil pe care il detinem, avand aici acesti caini extrem de capabili si inteligenti. Am schimbat mentalitati, am facut ca o incertitudine, sa devina certitudine. Certitudinea ca acesti caini pot. Pot sa reuseasca la fel de bine ceea ce se stia ca pot doar cainii de rasa.

V.J: Pe parcurs, am asistat la progresele Karmei. Ati aparut chiar si la televizor alaturi de ea, aratand unei tari intregi ca maidanezii sunt caini inteligenti si afectuosi. Care credeti ca a fost impactul asupra publicului roman, dupa aceste aparitii? Mai ales cu ultima lege aprobata, considerati ca maidanezii vor fi reconsiderati, mai bine vazuti si primiti?

H.B: Impactul asupra publicului a fost deosebit de puternic. Dupa cum spuneam, nimeni nu credea la inceput ca este posibil ca o “cotarla” de pe strada, sa fie la fel de buna, precum cainii de rasa erau considerati. Acum optica s-a schimbat. Imaginea cainelui maidanez s-a imbunatatit, astfel am vazut nenumarati oameni care si-au dorit un maidanez alaturi, cu statut de companion.

V.J: Pentru cei care nu va cunosc decat sub numele de Hingherul cel Bun, le vom spune ca sunteti membru fondator al Clubului de Dresaj Canin din Romania. Care este de fapt povestea Clubului de Dresaj si cum functioneaza acesta? Ce idei sustine si promoveaza? Care este tipul de ajutor pe care il ofera proprietarilor de caini din Romania?

H.B: Intr-un moment neasteptat, toti cei care cunoastem din tainele dresajului canin, ne-am adunat in cadrul unei tabere de pregatire, la Macea, in Arad. Astfel ca, am facut parte din audienta la seminarii sustinute de specialisti de peste hotare, care ne-au impartasit din experientele lor in domeniu.

In acel loc, la acel moment, s-a facut anuntul istoric ca suntem partasi la infiintarea primului Club de dresaj oficial din Romania. Am dat diverse examene, teorie si practica, care au adus fiecarui participant atestate de diverse categorii, certificand pregatirea noastra in domeniu.

Clubul de Dresaj Canin, a fost infiintat cu mult entuziasm, cu dorinta de a ne uni fortele, noi cei care iubim cainii si dresajul, intr-un singur loc, sub acelasi acoperis. Acesta urmareste sa ridice calitatea dresajului din Romania, ceea ce desigur aduce beneficii reale tuturor proprietarilor de caini care doresc Educatie pentru patrupedele lor. Sa parafrazez un prieten care este deasemenea dresor, “Un caine educat, este un prieten minunat.”

V.J: Cu o experienta in dresajul canin de peste 17 ani, care sunt principiile fundamentale pe care va bazati in calitate de dresor? Privind in urma, cum ati descrie traiectoria dresajului romanesc, in toti acesti 17 ani?

H.B: Eu sunt un perfectionist din fire. Am inceput sa studiez acest vast domeniu al dresajului cainilor, fiind autodidact, pe cand eram doar un pusti. Am inteles de timpuriu ca studiul comportamentului si psihologiei canine este parte integranta din bagajul oricarui specialist in dresaj. Astfel ca abordarea oricarui caine pentru a-l educa cu succes, este abordarea comportamentalista. Nu putem omite niciun moment comportamentul natural al cainilor, chiar daca acestia sunt de rasa.

Totodata, am inteles de-a lungul timpului ca pentru un succes garantat in dresajul cainilor cu stapan si cainilor de companie, o parte integranta in acest proces, de nelipsit este chiar proprietarul cainelui. Atentia pe care un dresor o da instruirii in detaliu proprietarilor de caini, face intotdeauna diferenta intre reusita si nereusita in acest demers de a dresa animalele de companie.

Stiinta de a folosi psihologia umana aplicata in combinatie cu abordarea psihologica a cainelui, este, dupa parerea mea, cheia succesului.
Cand am inceput sa ma implic in acest domeniu, nu existau elemente stabile, repere, de care un novice ca mine la acea vreme, sa se agate pentru a evolua. Nu existau materiale scrise, sa nu amintesc de materiale video, care erau inexistente in Romania.

La acea vreme, multi dintre dresorii existenti atunci, si mai in varsta (de moda veche as spune), bateau cainii pentru a-i determina sa faca ceea ce li se cere. Nimic din ceea ce faceau, nu avea o baza stiintifica. Nu aveau cunostinte de studii ale comportamentului, nu se ghidau pe niste principii solide de aplicare a metodelor de instruire. Acum lucrurile stau diferit. Internetul si piata sunt suficiente pentru oricine, ca sa se informeze si sa evolueze armonios, ca specialist in dresajul canin.

Dresajul este pe drumul cel bun… Mai avem desigur de parcurs pasi importanti, insa suntem pe calea corecta. Evoluam frumos!

V.J: Imi aduc aminte prima mea carte de dresaj canin din biblioteca, scrisa de Gabriel Cocu. Bine, n-a scapat neroasa de catelusa mea la vremea respectiva. Totusi, bine ca se mai poate citi. Mi-ar placea sa stiu cum v-ati decis sa deveniti dresor si care au fost pasii suplimentari pe care i-ati facut in aceasta directie.

H.B: Decizia de a fi dresor, nu a fost una imediata si intentionata. Copil fiind, incepand cu varste fragede, 2-3 ani, eram atras de aceste animale. Singurii cainii disponibili cu care am putut intra in contact au fost maidanezii de pe strada, cei din jurul blocului in care locuiam. A fost o atractie inconstienta, si totodata irezistibila. Am avut experiente minunate alaturi de acesti caini care au crescut in libertate. Astfel am avut sansa de a ma familiariza cu comportamentul lor natural si de a inventa cai prin care sa imbunatatesc comunicarea cu ei. Am fost fascinat de capacitatea lor de comunicare, de potentialul lor afectiv si am intrezarit un univers magnific care trebuia studiat mai cu atentie. Nu am luat in calcul nicio clipa ca, ceea ce faceam eu cu acei catei din jurul blocului, ar putea fi ceea ce se numeste dresaj.

Am crescut si am avut ocazia sa studiez practic, felul in care pot invata un caine chestiuni pe care le vedeam doar in filmele in care erau caini-actori, gen Lessie, Pistruiatul, Benji, etc. Prietenii care aveau caini de rasa, mi-au solicitat ajutorul si astfel am inteles ca aceasta imi este vocatia. Am simtit ca este singurul lucru la care ma gandesc zi si noapte si ca este singurul mod in care vreau sa imi petrec timpul. Dresand caini.

Am ales sa ma duc pentru specializare la Scoala de dresaj caini de serviciu, Ciorani, a Politiei de frontiera, Granicerii de la acea vreme. Am dresat un caine ciobanesc german, care a devenit cel mai bun caine politist din tara pe specialitatea urmarire si insotire. Am fost recompensat dupa examenul de absolvire sustinut in fata unei comisii oficiale venite de la Bucuresti, cu Certificatul de absolvire semnat si parafat de Ministerul de Interne si de catre comandantul Scolii de dresaj.

Dupa armata, am considerat ca studiul meu in domeniu trebuie sa continue. Proprietarii de caini mi-au solicitat ajutorul si am considerat ca am un nou prilej de a studia si de a dezvolta bagajul de experienta. Am acceptat orice provocare care mi s-a oferit, pentru a putea fi cat mai bun si cat mai util celor care vor sa beneficieze de experienta mea.

Astfel, sunt astazi aici, fac ceea ce mi-am dorit mereu si consider ca aventura cunoasterii nu s-a incheiat nici pe departe.

V.J: Ce inseamna cu adevarat sa fii dresor si cum iti invingi teama atunci cand trebuie sa lucrezi cu caini care sunt agresivi sau au tendinte de agresivitate atunci cand se simt vulnerabili? Ce rol joaca rabdarea in aceasta meserie?

H.B: Talentul si stiinta joaca un rol extrem de important in aceasta meserie. Rabdarea vine din cunoastere. Teama de fapt se traduce in precautie, precautie care vine chiar din constientizarea faptului ca un caine infricosat, poate deveni agresiv si acesta, in urma unui atac poate produce rani foarte grave. Astfel, daca dresorul este experimentat, stie sa jongleze cu combinatii de tehnici de abordare care rezolva situatia de criza in care se afla acel animal si implicit stapanii acestuia.

V.J: Pentru cei care si-ar dori sa urmeze aceasta vocatie, ce-i sfatuiti? Exista scoli speciale care ofera aceasta pregatire si o atesta cu certificat? Ce educatie ofera Romania in acest domeniu? Sau pregatirea este mai calitativa si solida, la nivel European?

H.B: La nivel European lucrurile sunt mult mai asezate. In Romania nu exista inca o scoala speciala de formare a unor specialisti in acest domeniu. Eu personal, am primit multe solicitari de a constitui un astfel de centru, pentru ca cei care doresc sa imbratiseze aceasta meserie complexa, sa poata beneficia de expertiza mea in domeniu. Eu sunt extrem de centrat pe partea practica a acestei activitati, dar cred ca va veni la un moment dat vremea in care acest centru va exista si studentii vor fi prezenti pentru a acumula informatiile pe care le doresc.

V.J: Presupun ca sunteti fan Cesar Millan. Cum vi se pare? Ati folosit vreodata trucurile sale? In viziunea Dvs. ce inseamna sa fii ”Pack Leader”?

H.B: Nu pot spune ca sunt fan Cesar Millan. Apreciez munca lui, felul in care a ajuns sa acumuleze acea experienta in reabilitarea cainilor. Ma regasesc oarecum in felul in care a evoluat el si in filozofia lui… Am urmarit multe din episoadele cu el si mi-au placut. Insa cred ca el s-a limitat doar la un anumit aspect al Educatiei cainilor. Reabilitarea cainilor nu este acelasi lucru cu dresajul, educatia acestora.

In consecinta, pentru a integra cainele in mod corespunzator in familia din care face parte, sau in mediul acesta social uman, trebuie sa lucrezi mai elaborat decat ce vedem noi la TV , implicand direct proprietarii caini. Folosesc in multe situatii aceste asa zise trucuri, insa nu singular, ci in multe alte combinatii de tehnici, pe care unele dintre ele, chiar eu personal le-am inventat.

Realitatea este ca tot ceea ce spune Cesar Millan la nivel teoretic, de principiu, este foarte adevarat si proprietari ai cainilor din intreaga lume ar trebui sa le cunoasca. A fi conducatorul cainelui tau in relatia cu acesta nu este nimic rau. Este chiar recomandat, astfel evitandu-se tulburari in comportamentul cainelui, pe baza unei interactiuni defectuoase om-caine. Psihicul si comportamentul echilibrat al cainelui, depinde de felul in care stie proprietarul acestuia sa il conduca.

V.J: In calitate de dresor, dar si de mare iubitor de animale, ce carti de specialitate rasfoiti cu placere acasa? Care sunt emisiunile preferate din acest domeniu?

H.B: Am citit ceva carti la viata mea, acestea fiind despre diverse tehnici de dresaj pe care le folosesc specialistii din afara, carti depre comportamentul si phihologia canina, scrise de specialisti de peste hotare. Despre emisiuni tocmai am vorbit. Dog Whisperer cu Cesar Millan.

V.J: Ce parere aveti despre dog show-urile din Romania? Ati dresat si antrenat caini, in mod particular pentru concursuri?

H.B: Parerea mea despre expozitiile canine nu este una deosebita. Am retineri cand vine vorba de acestea si prefer sa nu particip la astfel de manifestari. Consider ca se poate petrece un timp cu cainele nostru intr-un fel mult mai placut si util decat participand la aceste expozitii.

V.J: Ce planuri de viitor are Hingherul cel Bun si care este motto-ul dupa care se ghideaza?

H.B: Planuri sunt multe. In primul rand, vreau sa infiintez o Academie de dresaj, care sa includa tot ceea ce inseamna dresajul cainilor si instruirea proprietarilor, inclusiv instruirea viitorilor specialisti in dresaj.

V.J: ”Maidanez de ajutor”. Pentru cei care ar dori sa adopte un maidanez, ati putea va rog sa le impartasiti cateva ponturi usoare si de efect?

H.B: Sunt pline adaposturile de caini absolut minunati! Multi dintre acestia, in ciuda experientelor nefaste de pe strada, traumelor suferite in urma prinderii de catre Hingheri (categoria cealalalta) au ramas loiali omului, sunt sociabili, sensibili si plini de afectiune.

Cei care doresc sa adopte un maidanez, sa stie din start ce statura vor sa aiba cainele lor viitor companion. In adaposturi gasesc cu certitudine orice dimensiune, orice varietate de culoare, si orice caracter si temperament. Inclusiv, pot alege dupa criteriul varstei. Daca vor caine de paza a proprietatii, pot deasemenea merge la sigur, prin adoptia unui caine maidanez.

Eu personal, le urez tuturor succes in acest demers !