Interviu Camil Stoian, DMD, DVM, PhD, Dipl. EVDC

Interviu special

Mi-am dorit enorm sa aflu despre cum se poate excela in medicina veterinara. Am vrut sa inteleg cu adevarat ce inseamna sa studiezi si sa muncesti pe branci, ca sa poti ajunge unul dintre cei mai buni. Inca o data, mi s-a dovedit ca daca pui umarul la treaba in ceea ce te face fericit cu adevarat, totul e posibil. Visul de a fi cel mai bun in ceea ce faci, devine realitate.

Ma bucura tare mult faptul ca am avut onoarea sa-l intervievez pe unul dintre cei mari specialisti ai stomatologiei veterinare, Medic veterinar Camil Stoian, Diplomat al Colegiului European de Stomatologie Veterinara.

 

Mi-as dori sa ne întoarcem puțin in timp. Cum au fost anii de studenție la Facultatea de Medicina Veterinara din Cluj-Napoca? Comparativ, ce insight va oferă studenții de la medicina veterinara, in ziua de azi?

Am terminat studiul Facultății de Medicina Veterinara in 1990 imediat după “epoca de aur”. Sigur, a fost o perioada foarte dura, disciplina era mult mai solida, pe de o parte datorita timorării generale date de regim si de alta parte datorita puterii totalitariste a profesorilor din vremea respectiva. Repartiția obligatorie de cele mai multe ori la tara a dispărut deja din 1991. In primul rând studenții din timpul meu nu aveau curajul sa viseze… bine știut faptul ca primul pas al realizării in viată este visul, care reprezintă o matrice pe care putem construi viitorul faptic.

Sigur la studenții din ziua de azi dezinvoltura predomina pana la nivelul unui dezinteres parțial si a unei lipse de decizie cu privire la ce doresc sa facă in viitor. In schimb sunt mult mai receptivi si datorita tehnologiei adusa la simplitatea unei apăsări de buton, circulația libera a informației pe internet, posibilitatea călătoriei in străinătate, schimbul de experiența prin programe Erasmus, da Vinci si alte burse face din studentul zilelor noastre o entitate libera cu dreptul de a-si continua studiile la orice facultate din Europa, accesul liber la literatura de specialitate, posibilitatea de efectuare a practicii la cabinetele private si clinici din tara si străinătate. Lucruri simple care de altfel nu existau pe vremea studenției mele.

Pe lângă specializarea de Medic Stomatolog uman, ce v-a determinat sa alegeți sa studiați medicina veterinara si sa va specializați tot pe ramura stomatologie? Ambele au fost speciale pentru dvs, sau doar una dintre aceste doua specializări are un loc mai aparte in inima dvs?

Este simplu, am încercat de nenumărate ori pe vremea “răposatului” admiterea la Facultatea de stomatologie umana, dar cu doar 25 de locuri împărțite intre incorporabili si neincorporabili, cu o competiție de pana la 10 pe un loc, a făcut  visul meu practic imposibil. Am rămas cu aceasta dorința, motiv pentru care la re-întoarcerea mea din Canada in 1997 am început studiul stomatologiei umane. Nu am uitat in schimb nici o clipa prima mea iubire care era si rămâne medicina veterinara.

Ați urmat un doctorat in cadrul Facultății de Medicina Veterinara Cluj-Napoca, la sfârșitul căruia ați absolvit cu Magna Cum Laude. Ați ales o tema de doctorat chiar deosebita “Personal research in dental implants in dogs”. Cum au decurs studiul si cercetările pentru aceasta tema de doctorat si ce a însemnat pentru dvs performanta academica de la final?

După cum am menționat deja, nu mi-am uitat prima iubire, medicina veterinara motiv pentru care am încercat deja din anul 3 de stomatologie umana sa combin cele doua facultăți într-o știința relativ noua, stomatologia veterinara. M-am înscris la doctorat fără frecventa (programul de 6 ani) in cadrul catedrei de chirurgie veterinara sub conducerea Prof. emerit Dr. Mates Nicolae actualmente in pensie. Dansul mi-a indurat primii pași spre realizarea acestei teme pretențioase de doctorat. A fost un dascăl excepțional si un om deosebit. Pana la urma nu a fost atât de greu pe cat credeam. Partea teoretica si începutul situației statistice a tezei de doctorat, precum si cele 3 examene au fost susținute pana am absolvit stomatologia umana in 2002. Continuarea parții practice a fost mult ușurata de faptul ca am fost acceptat in programul de rezidenta europeana sub conducerea vestitului Prof. Dr. Karl Zetner, întemeietorul “de facto” a stomatologiei veterinare europene,  cu sediul la facultatea veterinara din Viena in cadrul clinicii de chirurgie. Astfel partea tehnica precum si cazurile necesare pentru definitivarea tezei de doctorat au fost asigurate de facultate si de prof. Zetner care m-a ajutat trup si suflet ca sa pot termina in primul rând doctoratul si ulterior rezidenta in stomatologie veterinara.

Cum s-au întrepătruns la început de cariera cele doua specializări (Stomatologie Umana si Stomatologie Veterinara) si cum se întrepătrund in prezent?

Sigur, am pornit primii pași in stomatologia veterinara cu o oarecare aroganta , deoarece eram deja absolvent de stomatologie umana si doar “știu tot”. Cat de mult am greșit si cat de repede mi-a căzut rasul in călcâie! După primele 2 luni de rezidenta profesorul Zetner a plecat timp de 2 săptămâni in concediu si m-a lăsat singur responsabil de întreg departamentul de stomatologie veterinara. Am avut de operat in prima mea zi, singur, o fractura de mandibula la pisica. Ce sa știu si eu: am luat cartea lui Collin Harvey de stomatologie veterinara si am buchisit pas cu pas cum trebuie sa operez pisica, sigur având grija ca anesteziștii sa nu vadă cartea domnului Dr la pătrat. De voie si nevoie am făcut fractura si chiar bine. Nu are rost sa spun cam ce nivel de adrenalina aveam atunci. Pot spune după 14 ani de stomatologie veterinara ca aceasta este o știința mai apropiata de medicina veterinara decât de stomatologia umana. Morfologia total diferita a dinților, particularitățile de specie, rasa, talie, fac din acesta disciplina  o specialitate veterinara prin excelenta. Nu trebuie sa uitam ca gura aparține unui organism si nu este izolata.

Cum se cuantifica in termeni reali 6 ani de medicina umana, specializare stomatologie si 6 ani de medicina veterinara, urmați de un rezidențiat de 3 ani pe stomatologie veterinara, la Viena?

Nu doar atât, am absolvit si un an jumătate la Facultatea de Tehnologie chimica Babeș Bolyai, secția chimie fizica din Cluj si 2 ani de masterat la facultatea “Animal Sciences” din Vancouver, Canada, dar nici pe una nu le-am absolvit. Cu alte cuvinte daca adun cap la cap am petrecut mai mult de 21 de ani in facultate, plus cei 10 ani in care am lucrat in cadrul a 2 facultăți, una din Viena si cealaltă din Vancouver. Deoarece mi-a plăcut ce am studiat si in general sa studiez punct, fără sa mai spun cat de mult am apreciat viața de student, sesiunile, “decanatele” chefurile, timpul a trecut foarte repede. M-am trezit student pana acum nu mulți ani. Cel mai greu au fost primii 2 ani de stomatologie umana, când toți cunoscuții si prietenii mi-au spus “mai omule, tu nu ai sa reziști la 37 de ani ai tai sa mai faci încă o facultate” sau faptul ca am avut colegi de liceu mult mai tineri pe care ii țineam minte si care acum îmi erau ori profesori sau asistenți la medicina.

Ce presupune sa urmezi un program de rezidențiat pe stomatologie veterinara, la Viena? Considerați ca in Romania ar fi util un asemenea program pentru tinerii absolvenți de medicina veterinara?

Presupune in primul rând sa fi absolvit un program de internship de minim un  an care consta in rotații la disciplinele de baza (Chirurgie, Anestezie, Interne, Radiologie etc) in cadrul unui program oficial si recunoscut de colegiul European respectiv sau echivalent sa ai minim 5 ani de experiența profesionala de la terminarea facultății de veterinara, sa fii acceptat de un supervizor care trebuie sa fie si el Diplomat al colegiului si apoi sa fii acceptat la admiterea in cadrul programului de rezidențiat. Odată începuta rezidenta, trebuie sa ai peste 1000 de cazuri documentate in cei 3 ani. Documentarea presupune poze, radiografii, analize complete de laborator, protocolul operator, fisa completa a pacientului, vizitele ulterioare pentru urmărirea pacientului si progresia bolii. Anual trebuie sa iți vizezi cazurile si sa le prezinți colegiului pentru aprobare. Urmează sa pregătești in aceasta perioada cel puțin 2 prezentări de caz si 2 publicații într-o revista de specialitate “peer-reviewed”. După ce toata aceasta cavalcada a trecut, colegiul te declara absolvent al programului de rezidenta si apt pentru examinare. Examinarea are loc pe parcursul a 3 zile si consta din 3 secțiuni diferite: teorie, cazuri concrete oferite in scris pentru rezolvare si un wetlab unde ai cazuri practice pentru executarea procedurilor alese de comitetul de examinare. Doar daca ai trecut toate cele 3 secțiuni cu succes ești declarat Diplomat al colegiului respectiv.

Bineînțeles ca ar fi util un astfel de program si in Romania. Dar in primul rând ar fi utila o pre specializare pe animale mari sau mici si apoi oferirea unui internship de minim un an, in cadrul celor 5 universități de medicina veterinara din Romania, pentru a oferi absolvenților șansa de a descoperi ce specialitate anume le place mai mult si in care domeniu ar putea excela.

Cum ați descrie acest drum profesional pe care l-ați străbătut cu eforturi si sacrificii deosebite pentru a va îndeplini visele? Cu ce sa măsoară de fapt succesul si excelenta? Cat de important este sa ai un sprijin real pentru a reuși sa ai o educație medicala si pentru a face performanta?

Este crucial sa ai un sprijin din partea unui dascăl dedicat, dar fără ambiția de a avea un tel la capătul drumului nimic nu este posibil. “Power is nothing without direction” exact despre acest  tel vorbeam, sau cu alte cuvinte “ no pain, no gain”. In mare parte conjunctura joaca un rol decisiv. Faptul ca la momentul respectiv nu aveam o familie si copil, in mod sigur a contribuit la concentrarea atenției pentru acumularea de informative si consecutive a educației. Poate in caz contrar nu as fi avut timpul prin lipsa de prioritizare a acestuia in direcția educației. La fel si cu frustrarea de care am avut parte in Canada, prin faptul ca diploma si studiile nu au fost recunoscute nu au făcut decât sa mă ambiționeze mai departe. In sensul ca tot timpul mi se spunea ca mai trebuie sa învăț, nu am avut nimic împotriva acestui lucru, desigur, dar in nici un caz nu mai avem chef sa studiez medicina veterinara din nou in “varianta americana” doar datorita unor legi restrictive pentru a-si apăra ei piața de lucru de invazia europeana.

camil2

Atunci m-am hotărât “daca vreți ca eu sa mai studiez, atunci am sa învăț ce vreau eu, nu ce credeți voi ca trebuie”.

Decizia de a mă întoarce definitiv înapoi in tara pentru a studia stomatologia umana a fost foarte grea “should I stay or should I go”, eram deja aranjat acolo, aveam un job permanent la o facultate de prestigiu din Canada, un salariu bun (manager la un centru de cercetare pe animale in medicina umana, Vancouver, University of British Columbia) dar nu eram “definitivat” as fi regretat invaliditatea profesionala si lipsa de recunoaștere intelectuala pe restul vieții. Retroactiv, cred totuși ca a fost cea mai buna decizie din viața mea, “it’s never too late”.

Revenind la întrebarea de mai sus. Excelenta se poate dobândi doar grefata pe ceva ce-ti place cu adevărat. Este imposibil sa-ti dedici viața si sa fii bun la ceva daca nu iți place nespus ce faci. Mie îmi place cu adevărat ce fac, motiv pentru care am șanse sa fiu bun. Încă nu s-a inventat un excelentzometru pentru măsurarea indicilor de excelenta profesionala, dar parametrii aproximativi ar fi: succesul financiar, frecventa invitațiilor pentru a susține seminarii si workshopuri la conferințe si facultăți, cărți si publicații apărute.

Ce reprezintă de fapt funcția de Președinte al Societății Romane Veterinare de Stomatologie? Ce înseamnă sa fii Diplomat al Colegiului European de Stomatologie Veterinara?

Prima funcție pe care o am de președinte al Societății Romane de Stomatologie Veterinara este mai mult onorifica, nu este o societate încă suficient de activa. Dar doresc in cel mai scurt timp sa o revitalizez. O alta funcție mult mai importata însă este cea de reprezentant național al României pentru specializările veterinare la Consiliul European al specializărilor veterinare (EBVS) unde rolul meu este de a facilita relația României cu Consiliul European si de a implementa formarea de noi specialiști europeni in medicina veterinara si de raliere a României la standardele mondiale.

camil3

A fi Diplomat înseamnă multa munca pe gratis. Trebuie sa fii activ in fiecare secțiune a procesului de re-acreditare care are loc la fiecare 5 ani. Daca nu îndeplinești punctajul minim in cei 5 ani, iți pierzi titlul de diplomat si toate drepturile aferente.

Asta înseamnă un număr minim de publicații (circa 2 pe an), un număr minim de prezentări la studenți, un număr minim de prezentări practice la workshopuri si seminarii pentru veterinari, prezenta obligatorie la întrunirea anuala (ABM Annual business meeting) a colegiului, prezenta la cel puțin 2 evenimente stomatologice umane sau veterinare pe an, activitatea in cadrul colegiului prin monitorizarea a pana la 3 rezidenți (pe post de supervizor), participarea activa la formularea întrebărilor de examinare (7-10 întrebări pe an), eventual participarea la comisia de examinare, administrativa, sau de apel.

Re-acreditarea este efectuata de către o comisie speciala a colegiului si este supusa la vot in cadrul întâlnirii anuale.

Cum decurge o zi obișnuita la cabinet? Care sunt cele mai des întâlnite urgente stomatologice veterinare? Care sunt cele mai mari satisfacții ale carierei dvs in acest moment?

O zi obișnuita este o combinație de stres si responsabilitate continua. Pe baza unei programări vine proprietarul cu animăluțul respectiv. Trebuie sa completeze un formular cu datele acestuia, apoi are loc consultația pacientului. Se explica patologia stomatologica respectiva pe înțelesul proprietarului si se trece la examinarea stării generale a animalului, cu accent pe parametrii vitali de interes in efectuarea anesteziei si operației respective (profil sanguin pre-operativ cu accent pe starea ficatului, rinichiului si bineînțeles sistemul cardio-respirator). Are loc apoi sedarea animalului, efectuarea accesului venos si intubarea acestuia. In timpul operației pacientul este monitorizat continuu. In vederea operației efectuam mai multe radiografii digitale cu vizualizare imediata, se documentează cazul cu fotografii pre intra si  apoi post-operative. După operație are loc monitorizarea trezirii, controlul durerii post-operative, administrarea de antibiotic sistemic, efectuarea de perfuzie pentru re-hidratare. Sigur, in tot acest timp suna si telefonul pentru programări sau detalii despre pacienți. După trezirea completa a pacientului îl predam proprietarului cu explicația in detaliu a alimentației post operatorii, administrarea medicamentelor, efectuarea controlului post operator. Se explica pe poze si radiografie (laptop) patologia si detaliile operației efectuate. Apoi are loc contabilitatea si birocrația fiscala (chitanțe, certificate de diagnostic, etc).

Cele mai mari satisfacții le am cu pacienții pentru ortodonție, de cele mai multe ori pot sa le redau o mușcătura normala si sa le „îndrept dinții” si cu pacienții care prezinta boala parodontala, redarea sănătății orale prin asanarea focarelor multiple sau repararea fracturilor maxilare complicate. Cea mai mare satisfacție este atunci când la control proprietarul zâmbește si iți spune „domnul doctor, va mulțumesc ca i-ați redat viața de calitate animăluțului meu, mănâncă si este vesel ca pe vremuri!”

Ce părere aveți despre programul național “Ajuta un student la Medicina Veterinara”? Considerați ca prin suportul educativ si financiar pe care le pune la dispoziția studenților si absolvenților de medicina veterinara, va reuși sa ridice standardele privind accesul la o pregătire si educație medicala adecvata?

Sunt un novice cu privire la acest program, prima data am auzit de el in urma cu o luna. Sigur, orice suport financiar si educativ este binevenit, mai ales ca ne confruntam cu o meserie care nu excelează in venituri si consecutiv se investește mai puțin in ea comparativ cu medicina umana. Fiecare bănuț si seminar gratuit este mai mult decât dorit si necesar.

Ce sugestii aveți pentru studenții si absolvenții de medicina veterinara din Romania, care doresc sa se specializeze pe stomatologie veterinara?  De ce este important sa ne școlim si sa ne specializam in străinătate, ca ulterior sa ne reîntoarcem in tara, in ciuda discrepantelor profesionale si pecuniare?

Este o specialitate relativ „bănoasa” dar presupune si foarte multa responsabilitate. Particularitățile morfologice si anatomice fac din câine, pisica si iepuri pacienți mult mai complicați decât omul. Daca la om accentul se pune pe fizionomie, la animale accentul este pe fiziologie, refacerea funcției masticatorii si doar la urma fizionomic. Documentația completa servește si la clarificarea eventualelor dispute cu proprietarii care pot merge pana la judecata. Școlirea in străinătate este pentru acest domeniu absolut necesara deoarece in tara nu avem nici un specialist stomatolog veterinar european. In ceea ce privește reîntoarcerea in tara este o decizie extrem de dificila deoarece Romania este una dintre tarile cu cel mai mare export de intelectuali din Europa, multe milioane de romani aleg pribegia si diaspora. In ciuda situației economice dificile din tara, totuși sunt indivizi care decid reîntoarcerea in tara din motive sentimentale, sociale precum si culturale. Limba ta, portul tău, prietenii tai, casa ta, masa ta, etc.

In final, unul din sfaturile mele catre medicii veterinari ar fi: nu neglijați aspectul general al medicinii veterinare. Specializarea este foarte frumoasa si respectata, dar din păcate cu excepția unor tari cum ar fi Canada, SUA, UK, Olanda, Norvegia, Germania, sistemul de referire la specialist nu funcționează corespunzator. Deci vor trece multe decenii pana si in Romania un veterinar va putea trai exclusiv din exercitarea specializării. Pana atunci, azi un vaccin, mâine o extracție de corp străin, poimâine o deparazitare si leu cu leu puteți construi un cabinet de succes.

Dedicație, profesionalism, management de investiții si servicii, multa dragoste pentru pacienți si profesie sunt câteva din punctele cardinale ale succesului in medicina veterinara.

Sa nu uitam nicicând „orice drum cat de lung începe cu primul pas”.

 

 

camil

Dipl.Camil Stoian

Tierzahnheilzentrum DDr. Stoian

ordination@tierzahnarzt.at

www.tierzahnarzt.at