Interviu Dr.Andra Enache -Res.ECVO

Medic veterinar de succes

Interviu Dr.Andra Enache –Rez.ECVO, Royal Veterinary College, UK.

Medic veterinar de succes

 

a8b2

 

V.J.: Ce schimbări ți-ar plăcea să vezi pe plan academic în rândurile studenților la MV din România?

A.A.: Nu cred că sistemul actual de învăţare se potriveşte fiecărui student, mulţi îşi pierd concentrarea şi motivaţia atunci când se văd în faţa a zeci de pagini de memorat pentru un examen. Mi-ar plăcea să văd un sistem de predare/educare care se modulează pentru diferitele tipuri de studenţi, inclusiv studenţi dislexici sau cu diferite afecţiuni (hipoacuzie, probleme de concentrare, etc).

Personal nu am avut probleme cu modul de predare, dar îmi doresc ca pe viitor să se renunţe la conceptul de predare în care studentul este obligat să scrie zeci de pagini într-o oră pe care apoi să le înveţe cuvânt cu cuvânt pentru examen şi mai degrabă să se aplice principiile ciclului de învăţare experienţială care pare să pregătească studentul pentru viaţa reală de după terminarea studiilor. Aplicarea acestor principii include experienţa concretă şi participarea activă în grupuri de studiu, organizare de sesiuni de discuţii şi problem-solving, reflectarea (întrebari şi brainstorming), conceptualizarea abstractă (corelarea teoriei cu practica) şi experimentarea activă (studenţii realizează cum să pună informaţia acumulată în practică, rezolvarea de probleme bazate pe cazuri).

La Royal Veterinary College unde am avut ocazia să văd cum este sistemul de predare, toate cursurile şi bibliografia sunt disponibile pe o platformă online, astfel încât la cursuri se prezintă esenţialul sau doar exemple de cazuri şi se discută. Când ajung în clinică, studenţii sunt cei care iau anamneza şi examinează pacienţii şi discută diagnosticul diferenţial cu rezidenţii şi profesorii, studenţii pun catetere intravenoase, intubează pacienţii şi monitorizează anestezia sub supraveghere.

r1

Studenţii trebuie încurajaţi în continuare să participe la congrese/conferinţe şi să realizeze prezentari de caz/postere încă din timpul studiilor universitare aşa cum am fost eu îndrumată încă din anul 2 de dna Dr. Ionaşcu Iuliana.

V.J.: Ce ți-a lipsit cel mai mult când erai studentă?

A.A.: Nu pot să zic că mi-a lipsit ceva, deoarece am căutat să mă implic în partea clinică încă din anul 2, dar comparând cu experienţa de la RVC, aş sugera crearea unui modul sau discipline în care studenţii să înveţe cum să scrie şi să critice un articol ştiinţific şi elemente de statistică de bază.

V.J.: Cum ți-ai dat seama că ai o chemare pentru oftalmologie?

A.A.: Încă din liceu m-a fascinat anatomia şi fiziologia globului ocular, însă după ce le-am asistat pe doamnele Dr. Ionaşcu Iuliana şi Dr. Mocanu Jaqueline în clinica facultăţii, am decis că aceasta era calea pe care trebuie să o urmez; aşa am ales şi tema lucrării de licenţă.

a2

Mai târziu, cunoscându-l şi lucrând cu Pip Boydell, am făcut prima mea microchirurgie de cornee şi mi-am dat seama că îmi doresc să fac oftalmologie în fiecare zi pentru tot restul vieţii.

V.J.: Ce a presupus drumul către rezidențiatul la RVC pe oftalmologie?

A.A.: După terminarea facultăţii în 2011, am avut ocazia să fac un externship la Animal Medical Centre din Manchester (AMC) cu Pip Boydell, iar în ultimele luni din 2011, Pip cunoscând interesul meu pentru oftalmologie m-a invitat să fac un internship general şi astfel, cred că am început să mă gândesc la rezidenţiat. Pip m-a îndemnat să scriu articole şi să aprofundez oftalmologia.

collage67

După terminarea internshipului, am aplicat pentru un post la o clinică de first opinion, unde mi-am dezvoltat calităţile de chirurg şi mai mult interacţionarea cu proprietarii, aşa că pentru următorii 2 ani am practicat medicina generală cu extra interes în oftalmologie. Am continuat să scriu articole iar în 2015 m-am înscris la BSAVA pentru un certificat în oftalmologie, apoi am aplicat şi am fost acceptată pentru un internship în oftalmologie la Animal Health Trust (AHT), aşa că, timp de un an, am avut norocul să lucrez cu câţiva diplomaţi consacraţi care mi-au ghidat paşii iar la terminarea internship-ului în 2017 când am aplicat la RVC pentru rezidenţiat şi în urma interviului, mi-a fost oferită poziţia de rezident ECVO.

a5

V.J.: Cum s-ar descrie rezidențiatul la RVC? Cum arată o zi plină din viața ta de rezident?

A.A.: Orice rezidenţiat este o provocare, în principal cel de la RVC, unde în primii 2 ani pe lângă grupele de studenţi care trec prin rotaţia de oftalmologie aveam şi cursuri la master o oră pe săptămână, teme pentru acasă, examene şi proiecte de realizat.

Ziua mea începe foarte devreme, la ora 5 dimineaţa, când încep să pregătesc materialul pentru book/journal club, undeva la ora 7 trec prin micul dejun şi la completarea rapoartelor pentru pacienţii internaţi până la ora 8, restul zilei continuă în clinica unde examinez pacienţii internaţi, sun proprietarii cu „update” şi în funcţie de program, am consulturi, chirurgii sau urgenţe.

collage34

În consult, studenţii au prioritate în a vedea şi înţelege cazurile, aşa că le încredinţez sarcina să ia anamneza şi să scrie notele pentru cazuri, apoi facem examenul oftalmologic şi discutăm planul de tratament. De la 4 la 5.30 discutăm cazurile cu clinicienii seniori, sunăm proprietarii sau medicii veterinari din clinicile de „first opinion” care cer sfaturi sau avem seminar cu studenţii. Ora 6 anunţă începerea gărzii de noapte, care conform rotaţiei, este una din 3 iar weekendul de gardă este de vineri până luni dimineaţa.

a1

De asemenea, ca parte din rezidenţiat efectuăm şi vizite regulate la grădini zoologice, ferme cu animale de rentă şi adăposturi pentru animale exotice.

V.J.: Ce planuri de viitor ai? Cum vezi diplomația pe oftalmologie?

A.A.: Sunt o persoană dinamică, scopul meu este să fiu cât mai bună la ceea ce fac, să mă duc la cursuri de microchirurgie şi să mă axez pe chirurgii de top, să fiu la curent cu tot ce este nou.

A fi diplomat nu se termină după ce ai luat examenul, este doar inceputul. Trebuie să continui să studiezi tot ce este nou în domeniu şi să-ţi îmbunătaţeşti tehnicile chirurgicale. Îmi doresc să am rezidenţi, însă după ce am acumulat o experienţă de care să poată beneficia din plin.

V.J.: Te-ai confruntat vreodată cu sindromul de burnout? Cu ce îl combați?

A.A.: Da, desigur, în timpul internshipului şi în primul an de rezidenţiat, când totul este nou, te simţi străin şi ai ‘sindromul de impostor’ (când crezi că nu eşti suficient de bun să fii acolo unde eşti), sunt atâtea de făcut şi pare că nu ai timp de altceva. Am învăţat să mă bucur de momentele mici şi preţioase, de exemplu am descoperit că îmi place yoga, să pictez, să grădinăresc, să merg la plimbare în natură sau să călătoresc.

collage23

V.J.: Care este rețeta ta privind raportul echilibrat job/personal life?

A.A.: Este foarte important să ai măcar o zi din săptămână doar pentru tine, să faci doar ce îţi place ţie, să te plimbi prin parc/pădure, să înoţi, să citeşti etc. Pe mine m-a ajutat mult susţinerea morală a soţului (care are grijă să mănânc), prietenilor şi a familiei mele care m-a vizitat de câte ori s-a putut.

V.J.: Crezi că din punct de vedere al carierei, specializarea ar fi cheia?

A.A.: Din punctul de vedere al carierei, fiecare medic veterinar are un interes anume şi consider că este important să urmeze cursuri de formare profesională (de exemplu seminarii/webinarii, BSAVA PgCert sau Improve Certificate) pentru a fi la curent cu modalităţi de diagnostic şi tratament curente şi pentru a practica medicină veterinară la standarde înalte.

Pe de altă parte şi medicina preventivă este foarte importantă şi poţi avea satisfacţii mari, lucrând ca medic generalist fără să fii neapărat specialist. Proprietarii au nevoie în primul rand de medici generalişti buni, diagnosticieni în prima linie. Fără ei, toţi ar ajunge să fie trimişi la specialist când de fapt nu este nevoie. Un medic veterinar din cabinet de medicină generală trebuie să ştie să trateze un ulcer simplu şi să ştie în ce cazuri trebuie să trimită la specialist.

V.J.: Ai vreun sfat pentru studenții şi tinerii veterinari  din România?

A.A.: Să nu renunţe la ceea ce îşi doresc, pentru că este sigur posibil. Să nu se aştepte să fie uşor, totul este însă mai uşor dacă au în jur persoane care îi susţin.

 

Interviu realizat de Graţia-Maria Bolat