Polipoza gastrică la câine

Polipii gastrici sunt procese patologice solitare sau multiple ce se dezvoltă pe suprafaţa mucoasei gastrice în regiunea pilorică,

Polipii gastrici sunt procese patologice solitare sau multiple ce se dezvoltă pe suprafaţa mucoasei gastrice în regiunea pilorică, la câinii adulţi şi geriatrici; rasele brahicefalice sunt predispuse. Sistemul Yamada utilizat pentru clasificarea macroscopică a polipilor gastrici la pacienții umani poate fi folosit cu uşurinţă şi în medicina veterinară pentru caracterizarea morfologică a polipilor gastrici la câini. Examenul histopatologic reprezintă singura metodă ce poate stabili natura formaţiunilor polipoase gastrice. Polipii gastrici întâlniţi la câine sunt de natură hiperplazică, inflamatorie şi neoplazică. La unele rase brahicefalice polipoza gastrică are un caracter ereditar. Infecţia cu Helicobacter spp. este de asemenea prezentă în unele leziuni polipoase, mai ales la acei indivizi cu gastrite cronice.

 

Polipii gastrici reprezintă formaţiuni patologice reliefate pe suprafaţa mucoasei gastrice, rezultaţi în urma inflamaţiei cronice, hiperplaziei sau neoplaziei acesteia. În practica medicală curentă, o importanţă deosebită se acordă diferenţierii formaţiunilor polipoide, deoarece polipii adenomatoşi pot avea semnificaţie premalignă sau malignă, în timp ce polipii inflamatori şi cei hiperplazici sunt leziuni non-neoplazice, care în timp se pot transforma tumoral.

Aspecte epidemiologice și etiologie

Polipii gastrici sunt destul de rar intâlniţi la animalele domestice, câinele fiind specia cea mai afectată. Indivizii geriatrici aparținând raselor brahicefalice sunt predispuși pentru dezvoltarea leziunilor polipoase, mai ales în zona antrului piloric. Polipoza gastrică la câinii din rasa Bulldog Francez are un caracter ereditar, aceasta patologie manifestându-se clinic prin vomă și slăbire progresivă, la vârsta de 1-2 ani.

În medicina umană se cunoaște existența unei strânse relaţii între infecţia gastrică cu Helicobacter pylori (Hp) şi dezvoltarea polipilor gastrici de tip hiperplazic şi/ sau inflamator. În urma unui studiu realizat pe pacienţi umani cu polipi gastrici hiperplazici, infecţia cu Hp a fost identificată într-un procent de 76%, iar după eradicarea infecţiei la un număr mare de pacienţi, polipii s-au redus în dimensiune.

La câine, relaţia dintre infecţia gastrică cu diferite specii bacteriene aparținând genului Helicobacter şi dezvoltarea polipilor gastrici hiperplazici şi adenomatoşi este foarte puțin studiată. Cu toate acestea, câteva studii recente au demostrat faptul că infecţia cronică cu Helicobacter spp. și gastrita cronică pot reprezenta factori favorizanți pentru dezvoltarea polipilor gastrici la câine.

O serie de formațiuni parazitare cu localizare gastrică, precum Ollulanus, Gnathostoma și Physaloptera spp. pot cauza gastrite cronice focale, cu hiperplazie epitelială severă și formarea de polipi gastrici.

Simptomatologie

În cele mai multe cazuri aceste leziuni sunt întâlnite incidental în timpul unei endoscopii digestive superioare (EDS) de rutină sau postmortem, prin examen necropsic. Uneori, datele anamnestice indică prezenţa unor simptome ce incriminează prezenţa acestor leziuni la nivel gastric, precum anorexie, vomă cronică, hemoragie digestivă superioară, sindrom de retenţie gastrică cu distensie abdominală, slăbire până la deprecierea animalului și anemie. Obstrucţia gastrică este de asemenea un alt eveniment asociat cu leziuni polipoase de dimensiuni mari.

Clasificarea polipilor gastrici și aspecte morfologice

Polipoza gastrică se caracterizează prin prezența unor structuri exofitice intraluminale, solitare sau multiple, dense, albe-cenușii, uneori hemoragice, cu suprafața netedă sau neregulată, pediculate, nodulare sau sesile, având un diametru cuprins între 0.5 și 6cm.

Polipii gastrici se clasifică din punct de vedere macroscopic, conform sistemului internaţional Yamada în patru categorii: Yamada 1 – formaţiuni reliefate, fără margini distincte; Yamada 2 – formaţiuni reliefate, margini distincte, baza nefiind bine delimitată; Yamada 3 – formaţiuni reliefate cu baza largă de prindere, nepediculate (Figura 1); Yamada 4– formaţiuni reliefate pediculate cu aspect conopidiform.

leiomiom

Figura 1. Polipi gastrici, Y3, în regiunea pilorică; leiomiom în regiunea corpului gastric (Original M. Taulescu; imagine publicată în J Comp Pathol, 2016: 154, 9-37).

La pacienții umani, formaţiunile polipoase încadrate în tipurile Yamada III şi IV dezvoltă caractere de neoplazie, în special de adenom gastric, în timp ce polipii gastrici cu grad Yamada inferior (I, II) sunt de natură inflamatorie sau hiperplazică. La câine, nu există date concrete în ceea ce privește relația dintre dimensiunea polipilor gastrici, tipul histologic și caracterul neoplazic.

Histopatologic, polipii gastrici sunt împărţiti în două mari grupe: non-neoplazici și neoplazici. La animale, mai ales la câine, cei mai comuni polipi sunt cei hiperplazici sau regenerativi, inflamatori şi adenomatoşi.

Polipii gastrici hiperplazici sau regenerativi non-neoplazici sunt de obicei idiopatici sau se pot dezvolta datorită unor factori iritativi cronici ce acţionează în zona pilorică, având ca și rezultat o regenerare epitelială aberantă. Gastritele cronice erozive, ulcerul gastric cronic, intervenţiile chirurgicale pe stomac (gastrectomii parţiale) determină hiperplazia în exces a mucoasei gastrice din aceste regiuni, având ca şi consecinţă dezvoltarea acestor polipi. Aspectul caracteristic al polipilor hiperplazici este dat de o hiperplazie foveolară exagerată, în care criptele sunt dilatate, alungite, adânci, torsionate cu aspect de tirbuşon și susţinute de o stromă conjunctivo-vasculară arborescentă. Infiltratul inflamator cu mononucleare este discret.

Polipii inflamatori sau limfoizi benigni sunt de regulă prezenţi in submucoasă. Acești polipi gastrici prezintă un infiltrat inflamator abundent cu mononucleare, pe alocuri formând structuri asemănătoare foliculilor limfoizi, și un țesut conjunctiv în cantitate moderată. Epiteliul de suprafață este ușor hiperplazic. În unele cazuri se pot întâlni polipi cu structură mixtă, inflamatorie şi hiperplazică.

Polipii adenomatoși (adenomul gastric) sunt leziuni exofitice formate din numeroase  structuri viloase și/sau tubulare neregulate, căptușite de un epiteliu displazic. Polipii adenomatoşi sunt leziuni de obicei solitare, cu o dimensiune de maxim 3-4 cm, ce evoluează în mod normal asimptomatic, cu excepţia cazurilor în care apar ulceraţii, hemoragii și obstrucţie pilorică.

Polipul gastric hamartomatos (hamartomul gastric) este o leziune gastrică foarte rar întâlnită la animale. Acesta este format dintr-un epiteliu foveolar hiperplazic, susţinut de o stromă conjunctivo-vasculară abundentă și numeroase fascicule de fibre musculare netede bine diferențiate, prezente printre glandele gastrice, determinând atrofia de compresiune a acestora.

Prognostic

Formațiunile polipoase hiperplazice, inflamatorii și adenomatoase benigne au un prognostic favorabil, mai ales după rezecția chirurgicală completă. Una dintre chestiunile încă incerte se referă la posibilitatea de transformare a unor polipi inflamatori şi/sau hiperplazici în procese tumorale de-a lungul vieţii animalului. În acest sens, există câteva studii care au evidențiat faptul că polipii gastrici hiperplazici joacă un rol important în carcinogeneza gastrică. In cadrul unor cercetări personale, chiar dacă au fost observate leziuni premaligne în structura polipilor hiperplazici și inflamatori, evoluția postchirugicală (rezecție endoscopică) a fost întotdeauna favorabilă.

 

Conf.Univ.Dr. Marian TAULESCU

Diplomat ECVP, Ambasador EACR.

 

Referinte bibliografice:

  1. Amorim I, Taulescu M, Day MJ, Catoi C, Reis CA, Carneiro F, Gärtner F. Canine Gastric Pathology: A Review. J Comp Pathol. 2016;154(1):9-37.
  2. Amorim I, Smet A, Alves O, Teixeira S, Saraiva AL, Taulescu M, Reis C, Haesebrouck F, Gärtner F. Presence and significance of Helicobacter spp. in the gastric mucosa of Portuguese dogs. Gut Pathog. 2015, 16;7:12.
  3. Amorim I, Taulescu M, Ferreira A, Rêma A, Reis CA, Faustino AM, Cătoi C, Gärtner F. An immunohistochemical study of canine spontaneous gastric polyps. Diagn Pathol. 2014 Sep 18;9: 166.
  4. Diana A, Penninck DG, Keating JH. Ultrasonographic appearance of canine gastric polyps. Vet. Radiol. Ultrasound. 2009, 50: 201-204.
  5. Gualtieri M, Monzeglio M.G, Scanziani E, Domeneghini C. Pyloric hyperplastic polyps in the French Bulldog. Eur. J. Compan. Anim. Pract. 1996, 6: 51-57.
  6. Kuan S, Hoffmann K, Tisdall P. (2009). Ultrasonographic and surgical findings of a gastric hyperplastic polyp resulting in pyloric obstruction in an 11-week-old French Bulldog. Aust. Vet. J. 87, 253- 255.
  7. Taulescu M, Valentine BA, Amorim I, Gärtner F, Dumitraşcu DL, Gal AF, Sevastre B, Catoi C. Histopathological features of canine spontaneous non-neoplastic gastric polyps – a retrospective study of 15 cases. Histol Histopathol. 2014, 29(1):65-75.
  8. Yamada T, Ichikawa H. X-ray diagnosis of elevated lesions of the stomach. Radiology. 1974, 110:79-83.