Povestea mea

Prevenţia suicidului

Povestea mea

 

„Nu cred că există un tipar standard pentru persoanele cu depresie, plus că mi se pare puţin deplasat să încercăm să o cuantificăm. Fiecare dintre noi ne gestionăm emoţiile cum putem şi de multe ori depresia este declanşată de factori care, celor din jur li se par imposibil de a genera altceva decât bucurie.

Am avut două astfel de episoade. Unul, în ultimul an de doctorat, când tot ce trebuia să fac era să stau acasă şi să scriu. Pare simplu, doar că habar nu aveam ce să scriu şi cum să pun cap la cap toată informaţia pe care o aveam. Celor din jurul meu li se părea ceva foarte simplu şi nu puteau concepe că eu mă „stresez” pentru asta. După multe încercări şi câţiva oameni care m-au ajutat cu o indicaţie ici, colo, am reuşit să o scot la capăt şi am crezut că totul va fi bine de acum încolo.

Am ajuns să lucrez ceea ce credeam că e jobul ideal, exact ceea ce visasem în ultimii ani. Mama mi-a spus odată când eram mai mică „Ai grijă ce-ţi doreşti, că s-ar putea să se îndeplinească!” şi exact aşa a fost. Am primit exact ceea ce am cerut doar că nu mă aşteptam şi la partea neagră a ceea ce cerusem. Şi aşa am ajuns la aproape 11.000km distanţă de casă, în ceea ce înainte îmi părea un paradis, construindu-mi propriul iad. Din afară, totul părea de vis. Eram plătită să locuiesc într-o ţară exotică, să lucrez exact ceea ce dorisem dar nu am anticipat că va fi atât de complicat să ajut într-adevăr animalele pentru care am mers acolo. Am mers acolo probabil cu prea multe aşteptări, iar realitatea m-a scuturat rău de tot. Am crezut că într-o ţară mai puţin dezvoltată din punct de vedere economic, oamenii sunt mai aproape de natură, dar m-am înşelat amarnic. Şi aşa a început al doilea episod, în care pentru prima dată în viaţă m-am gândit „Oare, dacă m-aş sinucide, cât timp ar lua până ar afla mama?” şi începusem să fac lanţul de persoane prin care informaţia ar putea ajunge la mama şi oare cât ar dura. Poate conştientizând lucrul acesta, am ajuns să nu trec la acţiune, plus că per total preţuiesc prea tare viaţa şi mă lupt pentru ea ca să ajung chiar să pun în aplicare ceea ce am gândit. Acest gând totuşi m-a pus pe gânduri serios şi m-am gândit la toţi ceilalţi colegi care, din varii motive, ajung să aibă aceleaşi gânduri dar care poate nu reuşesc să găsească acel lucru mărunt care să îi împiedice să-şi pună în aplicare gândul.

Ceea ce am învăţat este că oamenii au tendinţa să îţi dea soluţii şi prin asta oarecum, să minimizeze ceea ce simţi, dar asta e mai rău. Cred că cel mai important e să fii acolo pentru cineva care trece prin depresie. Nu trebuie să vindeci pe nimeni, trebuie doar să îl iubeşti şi atât.”

 

Semnat,

Un medic veterin român 

 

………………

#ServiciulIridium v-a pregătit pentru săptămâna aceasta o campanie de awareness cu tema Prevenția Suicidului, cu ocazia sărbătoririi pe 10 Octombrie a Zilei Internaționale a Sănătății mintale. Vor fi foarte multe lucruri de împărtășit și multe povești personale din comunitatea veterinară. Fie că sunteți studenți la MV sau veterinari, vă rugăm să vă înscrieți anonim povestea voastră despre lupta cu suicidul. Povestea voastră contează!

Click aici pentru a citi mai multe despre Iridium: https://bit.ly/35gEPRd

……

„Săptămâna aceasta tragem cât de tare putem semnalul de alarmă pe tema Prevenția Suicidului și sperăm cu această ocazie să mai risipim din ceața lăsată pe acest subiect clasat de societate ca tabu.

Vă invităm cu inima deschisă să vă scrieți Povestea și să fiți eroi pentru cei care au nevoie să aleagă viața. Nu colectăm niciun fel de informații, povestea voastră urmând să fie ulterior publicată anonim aici.

Vă rugăm mult să ne share-uiți pagina și să folosiți hashtag-ul #ServiciulIridium atunci când doriți să comunicați orice legat de sănătate mintală. Vom încerca să fim mereu alături de voi.”

Serviciul Iridium – Sănătate mintală pentru toți.

https://bit.ly/35eQeRi