Principii ale salvării animalelor în condiţii de siguranţă

Abordarea corectă a unei situaţii de urgenţă

Acest articol îşi doreşte să surprindă câteva din principiile de salvare în teren a diferitelor specii de animale aflate în situaţii care le pot pune viaţa în pericol, evidenţiind aspectele ce ţin de siguranţa oamenilor implicaţi în acest proces.

Prin salvarea animalelor ne referim la:

  1. Mutarea animalelor dintr-un loc periculos într-unul sigur, prin cele mai umane metode, fără a ignora siguranţa personală şi a celor din jur.
  2. Măsurile ce pot fi luate în teren pentru a putea fi acordat un prim ajutor la faţa locului sau a putea transporta în siguranţă animalele către un adăpost (clinică veterinară, fermă sau un mediu propice eliberării, în cazul celor sălbatice).
  3. Prinderea şi relocarea unor animale al căror amplasament urmează să fie distrus.

O trăsătură psihologică specifică oamenilor este aceea că dau dovadă de un comportament iraţional când asistă la scenarii în care viaţa unor animale este pusă în pericol. Într-un studiu, s-a observat că 83% din oameni şi-ar risca viaţa sau sănătatea pentru a salva un animal.

sal4

De ce ne aruncăm în “foc”? În principal, datorită emoţiilor puternice create pe moment, a excitaţiei, a dorinţei de a risca şi a stresului. De asemenea, există persoane care pot suferi în oarecare măsură de “complexul eroului”, persoana respectivă căutând admiraţie şi recunoştinţă în urma actului salvării sau nevoia intrinsecă de a “ajuta” cu orice preţ.

ur

De aceea, pentru a putea salva în siguranţă un animal dintr-o situaţie periculoasă, în primul rând trebuie să fie observate şi conştientizate riscurile asociate intervenţiei de salvare. Aceste riscuri pot pune la rândul lor în pericol viaţa salvatorului.

  • Pericolul: căderi de teren, incendii, risc sau cădere/alunecare (în şanţuri, de pe clădiri, gropi), risc de demolare, risc de înec, risc hipotermic/hipertermic. Trebuie conştientizat că accidentul la care este supus animalul devine automat risc pentru salvator.
  • Locul şi zona în care s-a produs incidentul. Împreună cu temperamentul animalului, acestea pot crea circumstanţele propice accidentării salvatorului.
  • Specia care este în pericol şi comportamentul specific ei. În funcţie de specie, salvatorul poate risca diferite incidente: lovituri de copite/coarne din partea animalelor mari, muşcături sau spintecări din partea animalelor care se apără/atacă cu gura sau ghearele, transmiterea de boli zoonotice (rabie, dermatofiţie) prin contact direct etc.

sal

Animalele mari (cai, vaci) sunt animale gregare care se simt în siguranţă pe lângă congeneri. Odată scoase sau pierdute de grup pot deveni extrem de agitate. Sunt animale care instinctual tind să fugă de prădători şi să lovească cu picioarele în spate sau în lateral, să cabreze sau să împungă odată ce simt că sunt atacate. Sunt extrem de sensibile la atingere, auz, văz, miros. Ele nu gândesc, ele reacţionează extrem de rapid. Acestea pot fi calme până când observă şansa de eliberare, iar dacă simt că nu pot scăpa, pot decide să lupte.

sal3

În cazurile unei situaţii periculoase, acestea nu conştientizează că salvatorii încearcă să le ajute, şi datorită excitaţiei crescute, datorită stresului, durerii sau fricii, ele pot lovi mortal. Există extrem de multe accidente produse de cai sau vaci care au dus la rănirea deblilitantă sau chiar mortală a persoanelor care au încercat să le manipuleze.

hhh

Chiar şi anticiparea durerii poate crea reacţii.  Animelele nu au nicio dorinţă să se răzbune dar aceste reacţii fac parte din instinctul lor primar pentru a supravieţui şi a scăpa de un pericol. De asemenena şi alte specii domestice (câini, pisici) care sunt în mod normal blânde, din cauza noilor stimuli (durere, loc necunoscut) pot deveni agressive, muşcând şi zgâriind instinctual chiar şi stăpânii.

În cazul animalelor sălbatice, cunoaşterea comportamentului specific speciei este esenţială în abordarea şi salvarea lor. În funcţie de intensitatea şi durata acestora, stimulii pot reprezenta un stres cu implicaţii psihosomatice negative imediate sau care se pot instala după o perioadă de timp.

Există animale care sunt capabile să suporte mai bine stresul datorită energiei eliminate prin agresivitate (porcii mistreţi), pe când altele se „închid în sine”. Manipularea îndelungată şi necorespunzătoare a unei păsări sălbatice poate deveni copleşitoare pentru aceasta, ea putând muri la scurt timp de la salvarea ei. Deşi par a fi mai uşor de abordat, prin inhibarea energiei, acestea din urmă pot suferi traume psihice de neremediat.

 

sal2

Este necesar ca salvatorii să cunoască metodele specifice de apărare şi de atac ale animalelor. Răpitoarele diurne (uliu, şoim) spre exemplu se apără şi atacă cu ghearele, pe când cormoranii sau egretele îşi folosesc ciocul încercând să înţepe ochii (reflexia ochilor este modul prin care îşi vânează prada).

cc

Masculii de porc mistreţ atacă cu colţii printr-o mişcare de secerare verticală, pe când femelele seceră orizontal. Unele specii sunt mai periculoase în anumite perioade ale anului, care de obicei coincid cu perioada de împerechere. Sunt binecunoscute atacurile masculilor de cerb în perioada de rut.

Paşii care trebuie urmaţi în cazul în care asistaţi sau sunteţi chemat la un incident

Primul lucru pe care trebuie să-l faceţi este să fiţi calm şi să creaţi o zonă de siguranţă. De multe ori prima tendinţă a persoanelor care asistă la un incident ce poate pune viaţa unui animal în pericol, este să se ducă direct la animal.

În funcţie de circumstanţele care au provocat acidentul, acest lucru este extrem de periculos. Locul accidentului poate fi nesigur (foc, viituri, dărâmături instabile), iar animalele pot să se zbată sau să atace şi să pună în pericol viaţa salvatorului.

O procedură care ajută de multe ori, este ca persoana care asistă la accident să stea pe loc câteva secunde şi să încerce să-şi controleze respiraţia. În aceste moment, vă puteţi calma şi puteţi începe să luaţi decizii responsabile şi corecte. De multe ori,  dacă situaţia este cu adevărat critică, iar animalul chiar urmează să moară, orice intervenţie oricât de rapidă devine irelevantă, aşa că n-aveţi de ce să vă imputaţi cele câteva secunde de aşteptare.

O regulă de aur de care trebuie să ţineti cont este: Mai bine o viaţă pierdută decât două sau mai multe.

Crearea zonei de siguranţă înseamnă delimitarea unui perimetru în care oamenii, alte animale şi maşinile să nu patrundă şi să pună în pericol siguranţa atât a lor cât şi a animalului care trebuie salvat. Puteţi să încercaţi să limitaţi vizibilitatea incidentului faţă de curioşi, prin amplasarea unor maşini sau a unor bannere în faţa incidentului.

f

De asemenea, când timpul vă permite, va trebui să identificaţi un loc corespunzător unde animalul poate fi eliberat ulterior.

Al doilea pas pe care trebuie să-l faceţi, este să înştiinţaţi persoanele competente (veterinar, pompier, alpinişti, autorităţi) şi să aşteptaţi venirea lor. Marea majoritate a incidentelor nu necesită ajutor de urgenţă, dar cu cât persoanele competente intervin mai repede cu atât scad şansele ca cineva să se ranească încercând să ajute animalul. Pentru a fi cât mai eficienţi atunci când cereţi ajutorul, fie că este vorba de apelarea la 112 sau către alte instituţii sau persoane ce pot ajuta, este de recomandat să oferiţi următoarele informaţii vorbind rar, tare şi clar:

first-aid-1030700_1280

Cine? – Prezentaţi-vă (Bună ziua! Mă numesc…). Odată ce vă folosiţi numele,  persoanele la care vă adresaţi vor considera automat că sunteţi o persoană cu discernământ iar apelul dvs. este unul serios.

Ce? – Ce s-a întâmplat pe scurt. Oferiţi doar informaţii importante şi relevante! De asemenea, precizaţi cât de urgentă consideraţi că este situaţia şi dacă este necesară o intervenţie imediată.

Unde? – Locul cât mai precis, coordonate GPS dacă este posibil, numărul casei sau al kilometrului străzii unde vă aflaţi, semne specifice ce se pot distinge cu uşurinţă (magazine iluminate, culori ale imobilelor, stâlpi, copaci uşor identificabili). Dacă sunteţi într-un loc fără adresă, este recomandat să vă duceţi (sau să trimiteţi pe cineva) la un drum principal de unde să aşteptaţi şi să preluaţi echipajul de intervenţie. Se poate pierde foarte mult timp preţios prin indicarea unei adrese neclare şi căutarea acesteia. Pe timp de noapte folosiţi-vă de dispozitivele luminoase (faruri de maşini, lanterne) pentru a vă semnaliza prezenţa.

Cum? – Încercaţi să oferiţi pe scurt cât mai multe informaţii care ar putea fi relevante procesului de salvare: dacă există circumstanţe speciale a zonei incidentului, dacă sunt persoane rănite, dacă există în continuare riscuri, dacă există curioşi ce pot interfera în procesul salvării. Cu aceste informaţii, echipajul de salvare se poate pregăti corespunzător intervenţiei (scări, macarale, travaliu, plase, echipaj de poliţie, salvare). De asemenea, se poate ca dispecerul să vă ceară informaţii şi instrucţiuni suplimentare.

Odată ajunsă echipa de salvare, al treilea pas este crearea unui plan de intervenţie şi salvare care să ia în considerare următoarele întrebări:

  1. Este viabilă salvarea din punct de vedere tehnic?

– Există cazuri în care salvarea animalului nu poate fi făcută datorită lipsei logisticii sau competenţelor adecvate sau a imposibilităţii de a interveni in siguranţă.

  1. Justifică riscul asumat salvarea animalului?

– Există cazuri în care efortul financiar necesar unei acţiuni de salvare să fie mult superior valorii comerciale a animalului sau pericolului la care este supus salvatorul.

  1. Are sens ca animalul să fie salvat? Există şanse ca acesta să fie ranit prea mult?

– În urma unei evaluări medicale, se poate considera că starea de sănătate a animalului este compromisă iar orice intervenţie nu-şi justifică scopul, animalul putând muri dupa aceea.

  1. Exista alte alternative?

– În unele cazuri salvarea animalului poate fi facută şi fără o intervenţie directă sau chiar fără a interveni deloc. Unele animale îşi pot face singure un drum de scăpare, pot înota, săpa, căţăra. Doar amplasarea unei scari care să-i dea voie animalului să treaca dintr-o zona de risc într-una sigură poate fi îndeajuns.

14585291_10210792902446910_1020110756_n

În cazul în care se consideră necesară şi fezabilă intervenţia, va trebui implementat un Sistem de Comandă, care în functie de complexitatea incidentului şi a speciei vizate, poate fi format ad-hoc din câteva persoane cu experienţă sau dintr-o echipă mai mare specializată în astfel de intervenţii. Spre exemplu, o intervenţie de salvare a unui cal prins într-un şant, ar trebui să aibă o echipă formată din:

  1. Comandantul şi operatorul incidentului – El coordonează misiunea, ia decizii asupra strategiei, tacticii şi echipamentului. Rolul său este decizional asupra bunăstării animalului salvat şi a siguranţei personalului. Acesta trebuie să evalueze factorii de risc, să creeze o strategie şi să organizeze furnizarea echipamentului. Pentru toate acestea, el se va consulta cu veterinarul, specialistul în salvare, proprietarul/ localnicii şi restul echipei.
  2. Echipa de salvare (2 persoane)- Aceştia se ocupă de manipularea şi aplicarea echipamentului şi de tratamentul de urgenţă.
  3. Echipa de securitate (2 persoane)- Ei asigură incidentul, observă situaţia per ansamblu şi ţin curioşii la distanţă.
  4. Echipa de logistică (2 persoane) – Ei organizează şi înmânează echipamentul, susţin operatorul şi răspund diferitelor cerinţe venite de la echipă.

14572539_10210792896726767_540261841_o

Cooperarea în acest tip de intervenţie este esenţială. Nimeni nu trebuie să facă mai mult decât i se cere. Viaţa atât a animalului cât şi a salvatorilor poate fi pusă în pericol. O coordonare eficientă din partea întregii echipe necesită antrenament, de aceea echipele ar trebui să facă regulat exerciţii de simulare. Un plan de răspuns în caz de urgenţe, standardizat şi bine structurat, salvează vieţi. De asemenea, trebuie dezvoltate mai multe planuri, în caz că planul A eşuează.

hhhhh

Dacă se întâmplă să existe proprietari emoţionali sau isterici, aceştia trebuie să fie calmaţi sau îndepărtaţi în aşa fel încât echipa de salvare să poată să-şi facă treaba. Totuşi, unii proprietari ai animalelor pot fi folositori procesului salvării, aceştia putând să calmeze animalul speriat. Trebuie să se facă înţeles celor care asistă că dacă cineva se agită sau se răneşte, se va întârzia considerabil salvarea propriu zisă.

În cazul animalelor mari (cai şi vaci), există trei reguli de care trebuie să se ţină cont:

  1. Amplasarea unui căpăstru pe capul animalului sau improvizarea unuia dintr-o frânghie. Cu acesta puteţi coordona într-o oarecare măsură mişcările animalului.
  2. Odată scos din zona de pericol, animalul nu trebuie niciodată eliberat în zone care nu prezintă siguranţă (ex: zone alunecoase, în preajma drumurilor circulate).
  3. Întodeauna trebuie luat în considerare existenţa unei zone de scăpare proprie. În caz că animalele se zbat sau atacă, salvatorii trebuie să ştie unde se pot deplasa sau ce mişcări să facă pentru a ieşi din zona periculoasă.

vaca

În cazul în care se ia decizia ca animalul salvat să fie transportat, este nevoie ca mediul de transport să fie unul adecvat, în funcţie de necesităţile speciei: remorci, cuşti, transportoare, cutii corespunzătoare, unde animalul să nu se sufoce sau să se zbată provocându-şi răni.

Acestea trebuie să fie bine ventilate şi să nu dea voie animalului să evadeze.

Orice plan de intervenţie sigur şi eficient, necesită colaborarea strânsă cu un medic veterinar.

Datorită experienţei zilnice cu animalele şi proprietarii, un medic veterinar poate da dovadă de multă versatilitate, astfel încât stresul şi şansele ca animalul să se rănească în timpul operaţiunilor de salvare să fie cât mai reduse.

 

 

Rolul veterinarului într-o operaţiune de salvare poate fi pe mai multe planuri:

  • Oferă tratamentul de urgenţă: în caz de şoc, traumatologie, bandajează rănile, gestionează hipo/hipertermia, sângerările, fluidoterapie, oxigenoterapie, pregăteşte animalul de transport, etc.

14599667_10210801580503856_1470498439_o

  • Administrarea analgezicelor este un aspect extrem de important, având în vedere că un animal care suferă poate deveni extrem de instabil şi periculos.
  • În multe cazuri, este nevoie ca animalele să fie sedate sau anesteziate pentru ca ele să poata fi manipulate. Sedarea şi anestezia sunt balansate între stimulare şi gradul de inconştienţă: cu cât animalul este mai excitat, cu atât este nevoie de mai mult anestezic. Nu aveţi niciodată încredere într-un animal sedat. Întodeauna există şanse ca el să se trezească sau să tresare, provocând accidente. În astfel de cazuri, foarte folositoare este cunoaşterea tehnicilor de tranchilizare la distanţă.

alx_1992

  • Având cunoştinţe aprofundate în fiziologia, anatomia şi comportamentul animalelor, veterinarul ştie cel mai bine despre modificările ce pot surveni la un animal şi astfel, poate sfătui comandantul şi echipa în privinţa diferitelor proceduri.
  • Ştiind la ce să se aştepte de la procesul de salvare a unui animal şi având experienţa explicării procedurilor medicale, medicul veterinar poate fi interfaţa de comunicare cu proprietarul, presa, organizaţii sau cu publicul.
  • În cazul în care nu există nicio şansă de recuperare, veterinarul poate lua decizia ca animalul să fie eutanasiat. Eutanasia este o procedură care denotă profesionalism, oferind respectul cuvenit animalului.

Logistica:

În funcţie de specie şi de situaţia în care se află animalul, există diferite metode de interacţiune, manipulare şi logistică specializate.

cal

În cazul animalelor mari, poate fi necesar să fie utilizate utilaje speciale: macarale, travalii de care dispun unele instituţii precum pompierii.

Totuşi, mai mult de 90% din salvări necesită doar un echipament adaptat speciei, un plan bun şi coordonare fără a fi nevoie de aceste utilaje.

alx_2022

Majoritatea echipamentelor necesare procesului de salvare pot fi achiziţionate cu uşurinţă de la magazinele de bricolaj: frânghii, paturi, plase, mincioguri, lopeţi, scripeţi, reflectoare. Totuşi, acestea trebuie să fie adaptate speciei şi să nu le rănescă în timpul intervenţiei. Frânghiile prea subţiri pot strangula animalele sau se pot rupe, cele prea groase pot fi greu de manipulat sau alunecă de pe animale.

Primul ajutor la oameni

Un aspect foarte important al oricărei intervenţii de salvare este ca întreaga echipă să fie capabilă să ofere primul ajutor la oameni. Cu toate precauţiile luate, oricând se poate întampla un accident care să afecteze un membru al echipei sau o altă persoană din apropiere.

14608050_10210801553903191_139003752_n

Trebuie să se ştie cum se evaluează starea victimei, cum să se mute persona accidentată (ex: tehnica Rautek), cum se verifică starea de conştienţă a persoanelor accidentate, cum să se verifice căile respiratorii şi circulaţia, cum se poziţionează o persoană în poziţia de siguranţă şi cum se efectuează tehicile de compresie toracică şi repiraţie gură la gură (ex: 30 de compresii cu 2 insuflaţii, cu o frecvenţă de aprox. 100 compresii/min).

Evident, în astfel de cazuri va trebui chemată de urgenţă salvarea.

Concluzii:

  • Evitaţi riscurile, păstraţi-vă calmul şi încercaţi să-i calmaţi şi pe cei din jur
  • Chemaţi ajutor, aşteptaţi să vină şi acceptaţi-l
  • Protejaţi-vă şi elaboraţi un plan de scăpare
  • Fiţi pregatiţi şi anticipaţi situaţiile critice

Autor Roşu Ovidiu, DVM Vier Pfoten

 

Referinţe:
Techical Large Animal Rescue Course, Med Vet Uni – Vienna 2014
Cursul online Abordarea si Anestezia Animalelor Salbatice, Veterinarul.ro 2013
Manualul European de Prim Ajutor, Bucuresti 2012
Four Paws’ Red Cross Disaster Relief Training Course, Vienna 2016

Surse photo:

Alex Tănăsescu, Roxana Bărbuceanu, Kuki Bărbuceanu, Australian Horse Industry Council, Animal Planet, Becky Bikerstaff, Andreea Balaurea, Ovidiu Roşu

Pentru informaţii tehnice despre abordarea animalelor, a tehnicilor de tranchilizare la distanaţă şi ce se poate face când găsiţi un animal salbatic:

http://www.practic.veterinarul.ro/index.php?option=com_guru&view=guruPrograms&task=view&cid=30-abordare-si-anestezie-animale-salbatice&Itemid=1162

http://www.veterinaryjournalist.ro/am-gasit-un-animal-salbatic-ce-fac/